“În fiecare zi mă rog la Dumnezeu să găsesc măcar un os de-al lui!”. La 23 de ani după masacrul din Srebrenița, o mamă își caută fiul ucis

În timpul execuției din iulie 1995 de la Srebrenița  sârbii conduşi de Ratko Mladić au omorât peste 8000 de musulmani, copii și bărbați. Unii au fost identificați, alții nu au fost nici măcar găsiți. Printre cei care își caută rudele ucise în genocid este și Emina Hajdarevic, o văduvă care a pierdut totul.

Emina Hajdarevic, supraviețuitoare a masacrului: „În fiecare dimineaţă, iau această fotografie vorbesc cu el, îl sărut și mă rog la Dumnezeu: Fă să găsesc măcar un os de-al lui! Poate o mamă să ceară iubitului Allah să găsească un os din copilul ei și corpul să fie întreg.”

În 1993, Srebrenița era sub protecția Natiunilor Unite. Trăiau acolo 50 de mii de refugiați musulmani. Edin, fiul Eminei, avea doar 16 ani, când trupele sârbești au invadat orașul.

Căștile albastre nu au făcut nimic pentru că misiunea nu le permitea să riposteze armat. Printre victime s-au aflat soțul și fiul Eminei. Femeia îndurerată păstrează cu sfințenie orice lucru, cât de mic, prin care să țină vie amintirea fiului pe care l-a pierdut.

La Potocari se înalță în prezent aproximativ 6000 de obeliscuri albe, fiecare gravat cu un alt nume. A devenit loc de pelerinaj. Emina știe că nimic nu-i va aduce familia înapoi, dar speră că într-o zi și Edin va fi înmormântat aici.