Glasul roților de tren. Istoria gărilor din județul Iași declarate monumente istorice

Situația în care se găsește patrimoniul mobil al CFR Iași este destul de complicată. Din cele patru locomotive, niciuna nu a fost restaurată, ba chiar au fost lăsate de izbelişte sub cerul liber, la îndemâna oricui şi implicit, a hoţilor de fier vechi. În acest tablou sinistru, istoria gărilor din judeţul Iaşi aminteşte totuşi de vremurile când apariţia trenului a schimbat radical viaţa oamenilor din zonă.

Arhitectul austriac Johan De Wachter a trebuit sa lucreze într-un teren mlăştinos din șesul Bahluiului. La 20 mai 1870, compania Offenheim a inaugurat oficial calea ferată Pașcani-Iași.

Clădirea a fost modernizată, dar a fost afectată de cutremurul din 1977. La începutul anilor, au fost adaugate două aripi din aluminiu şi sticlă. În 2004, Gara din Iași, alături de 9 gări din judet, au fost trecute pe lista clădirilor de patrimoniu, însă cele din Buhăieni şi Erbiceni nu mai există.

Puţini mai ştiu că în Gara Leţcani s-a construit pentru prima dată în România cale ferată dublă datorită traficului foarte intens.

În apropierea gării din Ciurea, a avut loc în 1917 cea mai mare tragedie feroviară din Europa, în care au murit peste 900 de oameni.

Gara Podu Iloaiei era în vremea celui de-al doilea război mondial gară de degajament, unde se retrăgeau populaţia și vagoanele pentru a se feri de bombardamente.

Toate gările de patrimoniu din judet au fost construite la sfârșitul secolului XIX-lea după un proiect arhitectural comun. Cărămizile au fost fabricate la Ciurea, iar mâna de lucru au constituit-o italieni săraci din sudul peninsulei.