George Friedman: Ce ne învață Ziua Z despre „cel mai periculos lucru pe lume”

Plaja Omaha este dominată de un cimitir în care au fost îngropați americanii care au murit în Ziua Z. A te plimba prin acest cimitir este ca și cum ai merge prin America, întrucât numele celor decedați sunt numele obișnuite ale prietenilor și rudelor noastre, scrie analistul George Friedman într-un articol despre această pagină de istorie a secolului XX.

Redăm articolul publicat de George Friedman în Geopolitical Futures.

Odată, când am vizitat acel loc, am încercat să-mi imaginez cum o fi fost acea zi. Am început de la linia apei și am alergat, evitând gloanțe imaginare. Am fost obsedat de cât de obosit eram. Eram în formă bună atunci, dar să alergi pe o pistă este ceva; să alergi printr-un potop de gloanțe germane și să cauți adăpost este altceva. Nu mă puteam imagina în situația de a mă ridica și a-i ataca pe germani, așa cum erau ei de fortificați, și nu îmi puteam imagina cum de au putut soldații să facă acest lucru.

Au fost mulți oameni, multe specialități și multe niveluri de curaj, dar pentru mine, deasupra tuturor au fost infanteriștii care au sărit în apă și au alergat spre iadul german. În cimitir, nu puteam decât să privesc mormintele și să pun întrebarea care trebuie pusă referitor la eroi: Ce fel de oameni au fost aceștia? Ii invidiam pentru reușita lor, dar eram recunoscător că nu am fost acolo.

Soldații aliați au luat cu asalt plajele Franței pe 6 iunie, dar originea operațiunii a fost pe 11 martie 1941. Aceasta a fost ziua în care Congresul SUA a adoptat Lend-Lease Act (legea pentru împrumut și închiriere – n.tr.). Legea era complexă, dar esența sa era că SUA le vor furniza britanicilor echipamente și nave pentru a-i împiedica pe germani să cucerească Marea Britanie și astfel să provoace SUA în ceea ce privește controlul Atlanticului. Acest lucru s-a petrecut cu luni înainte de Pearl Harbor. Imaginați-vă o flotă germană întărită de o pradă precum marina britanică îndreptându-se spre coasta Atlanticului, în timp ce Japonia se mișca dinspre vest. Marina SUA a putut răspunde episodului Pearl Harbor în Bătălia de la Midway pentru că și-a putut concentra forțele maritime în Oceanul Pacific, iar asta doar întrucât britanicii au putut să țină piept germanilor. Fără Lend-Lease, Germania ar fi cucerit Marea Britanie, iar împreună cu Japonia ar fi putut înconjura continentul american.

Trebuie menționat că președintele Franklin D. Roosevelt a fost atacat de grupuri precum „America First” pe motiv că cheltuia banii pe un război care nu era al nostru. Ei argumentau că, din moment ce SUA se aflau încă în strânsoarea Marii Depresiuni, el pur și simplu irosea bani. Pentru ei, Marea Britanie nu era o problemă americană, iar temerile legate de japonezi erau alimentate doar în beneficiul industriei de armament a SUA. Izolaționiștii pur și simplu nu își puteau imagina vulnerabilitatea Statelor Unite. Ei credeau că japonezii erau niște asiatici înapoiați care nu puteau și nu ar fi vrut să facă rău SUA. Germanii făcuseră cunoscut faptul că intenționau să ocupe Marea Britanie.

Izolaționiștii erau în afara realității. În mintea lor, dacă era ca SUA să pornească la război, asta depindea doar de SUA. Dacă SUA nu doreau să se implice, era alegerea lor. Nu era luată în considerare ideea că alții ar putea decide dacă americanii vor lupta. Îl disprețuiau pe Roosevelt, totuși credeau că el era cel care ducea America la război. Roosevelt dorea ca războiul să fie purtat cât mai departe de SUA și la cel mai mic cost posibil. Nu dorea să lupte pentru Atlantic după ce Hitler ar fi cucerit Marea Britanie. A fost forțat să lupte cu Japonia acolo unde și când a început Japonia să lupte.

Soldații plătesc prețul, în timp ce analiști ca mine pretind că înțeleg, alergând pe o plajă. Numai cei care au fost acolo pot ști ce este războiul. Sarcina unui guvern nu este să găsească siguranță sau capitulare, căci nu există așa ceva; este să se pregătească pentru un război în care oamenii să nu fie nevoiți să traverseze o plajă plină de moarte. Cel mai periculos lucru pe lume este wishful thinking. Pe Plaja Omaha, toate părțile s-au confruntat cu adevărul și ne-au oferit o pace în care trebuie să îmbrățișăm realitatea.