Franța redeschide dezbaterea privind „taxa pe avere”. Cum sunt impozitați bogații în România și în UE

O dispută aprinsă domină în aceste zile scena politică din Franța și, implicit, a întregii Europe: introducerea unei noi taxe pe averile ultra-bogaților. Propunerea a fost denumită „taxa Zucman”, după economistul Gabriel Zucman, care a lansat ideea.

Potrivit The Economist, măsura ar viza averile de peste 100 de milioane de euro, cu un impozit anual de 2%. Estimările arată că o asemenea taxă ar putea aduce între 15 și 25 de miliarde de euro anual la bugetul Franței. Popularitatea sa este ridicată: 86% dintre francezi, inclusiv alegători de extremă dreapta, ar sprijini-o.

Totuși, mediul de afaceri avertizează că inițiativa ar putea genera efecte dezastruoase. Bernard Arnault, șeful LVMH și cel mai bogat om din Franța, a declarat că o astfel de măsură ar „distruge” economia și ar provoca un exod fiscal al marilor contribuabili.

Cum arată situația în România?

Spre deosebire de Franța, România nu are o taxă pe avere. Sistemul fiscal se bazează pe impozite pe venit și pe anumite bunuri:

• Impozitul pe venit: cotă unică de 10% – una dintre cele mai scăzute din UE.
• Impozitul pe proprietate de lux: 0,3% pentru locuințele cu valoare peste 2,5 milioane de lei, aplicat pe diferența de valoare.
• Impozitul pe dividende: 8%.
• Câștigurile din investiții la bursă: 1% pentru dețineri mai mari de un an, 3% pentru dețineri mai scurte.

Prin comparație, rata medie efectivă de impozitare în Franța este estimată la aproximativ 50%.

Cum taxează bogații restul Europei?

La nivelul Uniunii Europene, majoritatea statelor au renunțat la impozitul pe avere, invocând dificultăți de implementare și riscul pierderii contribuabililor bogați. Doar câteva țări – Norvegia, Elveția și Spania – mai aplică o astfel de taxă.

Economiștii sunt împărțiți: unii cred că impozitul pe avere descurajează investițiile și stimulează exilul fiscal, în timp ce alții îl consideră o soluție corectă pentru reducerea inegalităților.

O dilemă globală

Dezbaterea din Franța readuce în prim-plan o întrebare esențială: cum pot fi taxați bogații fără a submina stabilitatea economică și fără a-i determina să își mute averile peste graniță? România, prin