Forța unui vis: Ionela Cozmiuc, Florin Lehaci și familia lor de canotori. Acasă e și în cantonament

Toate aceste victorii din aceste zile sunt rezultatul a mii de ore de antrenament, indiferent de sport. Iar pentru sportivi, sprijinul familiei e de multe ori cel care dă și forță, forța unui vis de a ajunge pe podium. Pentru Ionela Cozmiuc și Florin Lehaci, familia de acasă e și familia din cantonament.

IONELA COZMIUC, campioană mondială: Palmele mele arată foarte bine. Am bătăturile normale, nu am răni. Și mama mea avea palmele acestea de la muncă, și bunica mea.

– Mama se uită la curse?

IONELA COZMIUC, campioană mondială: Da. Are emoții foarte mari, însă se uită, și la mine, și la fratele meu și la șotul meu și la soția lui Florin. Se uită la toată lumea și ne susține.

FLORIN LEHACI, campion mondial: Nevasta e canotoare, sora e canotoare, cumnatul e canotor. Și cumnata din partea soției e tot o canotoare.

– Despre ce vorbiți la mesele de Paște?

FLORIN LEHACI, campion mondial: De obicei nu despre canotaj, ca să îi includem și pe ceilalți, dar am mai adus și câțiva verișori și mai râd cu antrenorii și am spus că eu acolo la mine în sat îmi fac pepinieră de sportivi.

IONELA COZMIUC, campioană mondială: Chiar de la mine din sat, din satul natal, eram vreo șapte, la un moment dat. Sunt din Plutonița, orașul Frasin, și a dat la un moment dat un interviu un coleg și a spus că canotajul la noi în Plutonița este precum fotbalul în Brazilia.

FLORIN LEHACI, campion mondial: În cantonament petrecem în jur de 10-11 luni, pentru mine e mult mai ușor decât pentru restul colegilor, am aici soția, sora, cumnatul, deja o parte din familia mea este aici și fizic.

ELISABETA LIPA, președintele Agenției Naționale pentru Sport: În general, canotorii se căsătoresc cu canotorii, copiii canotorilor sunt născuți între două ediții ale Jocurilor Olimpice și s-a creat așa o poveste frumoasă pentru că viața de cantonament nu este ușoară, dar este foarte frumoasă, că practic cantonamentul devine prima ta familie, că tu stai mai mult acolo decât la tine acasă.

FLORIN LEHACI, campion mondial: Am cui să mă plâng dacă îmi merge rău, am cui să mă laud dacă îmi merge bine sau să mă bucur cu ei, totul e mai frumos când împarți.

IONELA COZMIUC, campioană mondială: Eu când eram mică aveam bătături de la sapă, de la greblă, nu sunt străină de palme muncite.