„Familia nu este importantă, copilul aproape că nu există”. O radiografie făcută de Telefonul Copilului

Avem legislaţie, dar ce facem cu ea? Statisticile privind violenţa în familie sunt alarmate, de la un an la altul.

„Nu există la nivelul Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, decât într-o foarte mică măsură, servicii de consiliere psihologică pentru copii (…) Nu există psihoterapeuţi la nivelul niciunei Direcţii Sociale de Protecţia Copilului!”, a afirmat directorul executiv la Telefonul Copilului, Cătălina Surcel, în cadrul emisiunii „Ultima Ediţie”. „Consilierea psihologică nu trebuie să se încheie la capătul celălalt al firului Telefonului Copilului, ea trebuie să meargă mai departe, acel copil trebuie să ajungă faţă în faţă cu un specialist şi lucrurile să meargă înainte”, a explicat reprezentantul de la Telefonul Copilului.

Avocata Carmen Nemeş a explicat, la rândul ei, de ce este necesară existenţa unui ordin de protecţie de urgenţă în cazul victimelor violenţei domestice.

„Ce se întâmplă cu victima violenţei în familie: raportează la poliţie actul de vilenţă. De la acel moment, după ce poliţitul pleacă, victima rămâne în acelaşi domiciliu cu agresorul. De aceea, noi, coaliţia de ONG-uri, ne dorim un ordin de protecţie de urgenţă care să fie aplicat imediat, pe loc!„, a spus Carmen Nemeş, avocat din partea Asociației Anais pentru victimele violenţei domestice.

Invitatele jurnalistului TVR Claudiu Lucaci au vorbit duminică şi despre copiii victime ale abuzului emoţional – copii martori la situaţii de violenţă în familie -, dar şi despre barierele pe care le întâmpină copiii agresaţi care apelează la un psiholog ori consilier şcolar. „Dacă este vorba despre un caz de violenţă în familie, copilul nu se va putea duce să ia aprobarea părinţilor agresori sau a unuia dintre părinţi care tocmai ce l-a agresat. Deja s-a pus bariera, copilul interiorizează ceea ce trăieşte şi nu mai are practic nicio şansă”, a explicat Cătălina Surcel, directorul executiv la Telefonul Copilului.

„Dacă ne uităm la radiografia pe care o face fiecare ONG în parte, chiar şi instituţie de stat, familia nu este importantă, mai mult decât atât, copilul aproape că nu există. Pentru că nu vedem că se fac lucruri în sensul acesta, nu vedem că se dezvoltă servicii de consiliere pentru copii. Consilierea trebuie să fie obligatorie (…) Nu există adăposturi pentru victimele violenţei – le numărăm pe degete. Sunt judeţe în care nu există niciun astfel de adăpost”, a conchis Cătălina Surcel.

Discuţia intregrală poate fi urmărită în secţiunea video.

Cifre alarmante privind violenţa domestică

Suntem de peste trei ori mai violenţi decât anul trecut. Situaţia e extrem de alarmantă. Părinţii îşi bat copiii, copiii îşi bat părintii, soţii se bat între ei. Mai grav, violenţele se termină de multe ori cu crime. 34 de copii au fost ucişi anul trecut de proprii lor parinţi, iar 44 au fost violaţi. Şi între fraţi violenţele au făcut 30 de victime, iar 22 de părinţi au fost uciţi de copiii lor.

Datele au fost prezentate de procurorul general Augustin Lazăr la bilanţul pe anul 2016 al Ministerului Public. Lazăr a atras atenţia că aceste date sunt un motiv de reflecţie.

Îmbucurător este însă faptul că tot mai mulţi copii şi adolescenţi au început să sune la Telefonul Copilului şi să reclame abuzurile la care sunt suspuşi ei sau colegi de-ai lor.

„Peste 4.500 de copii au fost abuzaţi anul trecut. Numărul reclamaţiilor la Telefonul Copilului a crescut cu 45 de procente”

Şi femeile care au fost victime ale pumnilor soţilor lor au protestat chiar pe 8 martie. Au depus flori pe treptele Ministerului Justiţiei şi au amintit autorităţilor numele unei victime care a murit din cauza agresiunilor din familie.