Evoluția unei națiuni. România unită, trecut și prezent

Cifrele arată cât a evoluat națiunea noastră, după momentul în care Principatele Române și-au dat mâna și au făcut prima unire din istorie.

Dacă ne întoarcem în timp și privim la țara din urmă cu 165 de ani, putem spune că satul era la putere și cei mai mulți români locuiau în zonele rurale. Ați spune că acolo se trăia bine, dar nu e chiar așa. Istoricul Bogdan Murgescu scrie în lucrarea „România și Europa – Acumularea decalajelor economice” că lumea care trăia la sat erau într-o situație precară economic, analfabetă, cu mortalitate infantilă foarte ridicată, unde alcoolismul și pelagra generată de dieta foarte proastă făceau ravagii.

De unde am pornit și ce populație avea România în anul post Unire?

În 1860, datele istorice de la recensământul făcut în acele vremuri, arată că eram aproape 4 milioane de români. Aceste cifre s-au schimbat la începutul secolului al XIX-lea, când eram cu 2 milioane mai mulți, ca în 1918, după al doilea moment al Unirii, să fim peste 14 milioane. În ultimii 100 de ani, populația a crescut până la 19 milioane de cetățeni, potrivit datelor din recensământul făcut în 2022.

Cum trăiau înaintașii noștri?

Mâncarea era de proastă calitate, iar despre carne nici nu mai discutăm. Datele din secolul al XVII-lea sunt puține, dar istoricii au consultat fel și fel de documente care arată că prin 1938 noi mâncam cea mai puțină carne din Europa. Aproximativ 18 kg pe an mânca fiecare român, față de media europeană care era mai bine decât dublă, iar față de britanici eram cu mult în urmă. Astăzi găsim carne pe toate drumurile. 64,44 kg de carne și preparate din carne consuma un singur cetățean pe an în 2021. Deci o creștere cu 258%.

România unită era la sat, adică trăia din ce cultiva. Și cine își permitea mai și vindea. Expresia că tara noastră era „grânarul Europei” e mai degrabă un mit. În 1861 exporturile de cereale ajungeau la 674 de mii de tone. 10 ani mai târziu trimiteam afară 2 milioane de tone, iar în 1911 ajunsesem la aproape 4 milioane de tone. În zilele noastre exporturile de cereale sunt de 3 ori mai mari comparativ cu începutul secolului al XIX-lea, iar agricultorii au încasat din ce au vândut în 2022 peste 4,3 miliarde de euro. Important este să avem ce vinde, iar recoltele să fie bune.

Facem o comparație și la acest capitol. După Unirea Principatelor Romane, producția de cereale ajungea pe la 1,7 milioane de tone, iar la începutul anilor 1900, cifrele se triplaseră și încă puțin. Între timp, țara s-a mai mărit, iar în ultimii ani vedem că pământul nostru rodește și ne aduce câteodată și 30 de milioane de tone de cereale. Totul depinde de vreme.

Am ajuns la drumuri, problema noastră cea de toate zilele. Nestor Urechia a fost inginer șef în Ministerul Lucrărilor Publice, iar în cartea „Drumurile Noastre” arată că, în 1867, țara noastră avea puțin peste 1000 de km de șosele. Adică 0,2 km la mia de locuitori. La vremea aceea, fiecare cetățean era obligat să lucreze vreo trei zile pe an pe șantierele țării.

Dacă ne uitam către occidentul din acele vremuri, în Franța erau peste 320.000 de km de șosele, iar în Marea Britanie peste 200.000 de km. În 1880 aveam și noi de 7 ori mai multe șosele decât în 1867, iar în 1900 erau peste 24.000 de km.

Ce arată cifrele de azi? Avem de 3 ori mai multe drumuri, dar să nu uităm că aproape 40% din ele sunt drumuri comunale, adică acele drumuri de pământ sau cel mult acele drumuri pietruite.

Ce nu am reușit să facem în 165 de ani? O autostradă care să traverseze munții și nici una care să ajungă în zona Moldovei. Am depășit anul trecut borna de 1000 de km, iar cei mai mulți au fost dați în folosință între 1997 și 2008, apoi în 2012 și anul trecut este pe locul 3, când am inaugurat 79 de km. Așa arată România astăzi la capitolul drumuri de mare viteză. Cei de la 130km.ro au pus și termenele de finalizare. A7 sau Autostrada Unirii, care va lega Capitala de orașul Pașcani, ar trebui să fie gata în 2025 și știm că se lucrează pe toate tronsoanele, însă abia la anul vom vedea dacă termenele au fost respectate.