Europa se trezește în fața unei noi realități de securitate. „Da, ne-am trezit – dar acum trebuie să ne și îmbrăcăm”

Mustrarea publică a președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, de către Donald Trump la Casa Albă a fost un șoc pentru alianța transatlantică, risipind ultimele iluzii din Europa cu privire la sprijinul american împotriva agresiunii ruse. A fost o confruntare televizată pe care mulți europeni o așteptau cu speranța că va opri un război.

Lovită de realitate, poate chiar temătoare, Europa pare să fi realizat, în sfârșit, necesitatea apărării proprii în era Trump, notează CNN.

Subiectul este abordat la TVR INFO în emisiunile Frontul, de la ora 19.00 și Prim Plan, de la ora 21.00.

„Este ca și cum Roosevelt l-ar fi primit pe Churchill la Casa Albă și ar fi început să-l hărțuiască”, a declarat pentru CNN europarlamentarul Raphaël Glucksmann.

Într-o lună în care secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a numit Europa „jalnică” pentru „parazitarea” apărării în cadrul unei discuții cu oficiali ai administrației – mesaj care, din greșeală, a ajuns și la un jurnalist al publicației The Atlantic – continentul a început să renunțe la tabuuri vechi de decenii în domeniul apărării. Politici care până de curând păreau imposibile sunt acum luate în considerare.

Germania, schimbare radicală de strategie

Cea mai mare schimbare a avut loc în Germania, cea mai puternică economie a Europei. După alegerile federale, cancelarul desemnat Friedrich Merz a reușit să obțină votul Parlamentului pentru eliminarea „frânei datoriilor” din Constituție – un mecanism care limita împrumuturile guvernamentale.

În teorie, această modificare legislativă permite cheltuieli nelimitate pentru apărare și securitate. Experții estimează că acest pas ar putea debloca până la 600 de miliarde de euro (652 miliarde de dolari) pentru Germania în următorul deceniu.

„Aceasta este o schimbare majoră pentru Europa, deoarece Germania era codașă în ceea ce privește apărarea, mai ales comparativ cu celelalte mari puteri”, a declarat pentru CNN Piotr Buras, expert la Consiliul European pentru Relații Externe.

Deși invazia rusă din 2022 a șocat Germania, „doar șocul Trump i-a determinat să ia această decizie fundamentală de suspendare a frânei datoriilor”, a adăugat Buras.

„Aceasta este adevărata Zeitenwende (schimbare de paradigmă).”

Europa renunță la tabuuri

În Franța, președintele Emmanuel Macron – care a pledat de mult timp pentru „autonomia strategică” a Europei față de SUA – a sugerat că ar putea extinde protecția arsenalului nuclear francez către aliații săi. Această idee a venit după ce Friedrich Merz a propus discuții cu Franța și Marea Britanie, singurele două puteri nucleare ale Europei, despre extinderea scutului nuclear. Premierul Poloniei, Donald Tusk, a salutat ideea și a sugerat chiar că Polonia ar trebui să ia în considerare obținerea propriilor arme nucleare.

Între timp, Polonia și statele baltice (Estonia, Lituania și Letonia) s-au retras din Tratatul de la Ottawa din 1997 privind minele antipersonal, considerat până acum un pilon al securității internaționale. Lituania a anunțat deja achiziția a 85.000 de mine terestre, iar Polonia vrea să producă un milion de astfel de dispozitive la nivel național.

Tot Lituania a devenit prima țară care s-a retras din Tratatul internațional privind munițiile cu dispersie, în martie 2025.

Conscripția militară revine și ea în Europa. Danemarca a decis că, din 2026, femeile vor fi eligibile pentru recrutare obligatorie și a relaxat cerințele medicale pentru unele funcții în armată. Polonia a anunțat că toți bărbații adulți vor trebui să urmeze antrenament militar.

Chiar și țările tradițional neutre își reanalizează pozițiile.

În Irlanda, guvernul a propus o lege care ar permite desfășurarea trupelor fără aprobarea ONU, evitând astfel un posibil veto rusesc sau american.

De-a lungul timpului, s-a știut, dar rareori s-a recunoscut deschis în Europa, că protecția sa împotriva unei invazii depinde în cele din urmă de intervenția SUA. Acum, această siguranță nu mai este garantată.

Redirecționarea investițiilor în apărare

Discuțiile despre cine va lupta se extind acum și la cine va furniza armele. Unele state europene încep să pună sub semnul întrebării achizițiile viitoare ale avioanelor americane F-35, care sunt extrem de costisitoare.

Ministrul Apărării din Portugalia, Nuno Melo, a anunțat că țara sa reevaluează planurile de achiziție a acestor avioane, luând în calcul alternative europene, din cauza dependenței de SUA pentru piese de schimb.

Este pentru prima dată când astfel de preocupări sunt exprimate public la un nivel atât de înalt, mai ales în favoarea unor avioane care, pe hârtie, nu oferă aceleași capacități ca F-35.

Diviziuni în Europa

Chiar dacă Europa pare să fi înțeles mesajul, ideea unui front unit rămâne departe.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus un plan de miliarde de euro pentru apărare, numit inițial „ReArm Europe”, dar Spania și Italia s-au opus. Inițiativa a fost redenumită „Readiness 2030”.

Premierul Italiei, Giorgia Meloni, a respins ideea de a trimite trupe italiene într-o eventuală misiune europeană de menținere a păcii în Ucraina.

Această dezbatere scoate la iveală o linie de demarcație clară în Europa: cu cât o țară este mai departe de Rusia, cu atât este mai puțin dispusă să prioritizeze apărarea în fața altor cheltuieli. Premierul Spaniei, Pedro Sanchez, a declarat recent că „amenințarea noastră nu este Rusia trecând Pirineii”. El a cerut Bruxelles-ului să ia în considerare provocările cu care se confruntă sudul Europei, care sunt diferite de cele ale flancului estic.

Fostul ministru de Externe al Lituaniei, Gabrielius Landsbergis, s-a declarat „dezamăgit” de poziția Spaniei. După o vizită la Kiev, unde alarmele antiaeriene sună aproape în fiecare noapte, el a spus că astfel de scene pot deveni realitate și în Vilnius.

„Cu cât mergi mai spre vest, cu atât este mai greu să îți imaginezi un astfel de scenariu. Problemele și deciziile sunt relative”, a spus Landsbergis.

Deși aceste diferențe pot diviza Europa, Piotr Buras consideră că o unitate totală a continentului „a fost mereu o iluzie”.

„Ceea ce contează cu adevărat este ce fac țările-cheie: Germania, Franța, Marea Britanie și Polonia”, a explicat el.

Întrebat dacă martie 2025 va fi reținut drept luna în care Europa s-a trezit, Buras a răspuns: „Da, ne-am trezit – dar acum trebuie să ne și îmbrăcăm.”