”Eram îngenuncheat, sub masă, din nou martorul unui atac la adresa președintelui SUA”. Mărturia corespondentului BBC News pentru America de Nord

Continuă ecourile internaționale după momentele de groază de la evenimentul la care participau Donald Trump și vicepreședintele JD Vance, când un bărbat a deschis focul la dineul corespondenților de presă de la Washington, aproape de intrarea sălii în care se afla liderul de la Casa Albă.

Trump și ceilalți oficiali americani au fost evacuați în siguranță, iar atacatorul a fost reținut. Nimeni nu a fost rănit în incident.

Președintele SUA, ghemuit sub masă

Gala Corespondenților acreditați la Casa Albă începuse de câteva minute bune, președintele Donald Trump și soția sa, Melania, discutau cu crainicul evenimentului, mentalistul Oz Perlman.

Timp de 5-6 secunde, nimeni nu a reacționat, după care în scenă au apărut agenții Serviciului Secret, iar privirea lui Donald Trump se îndreaptă undeva în sală.

Agenții de securitate și militarii din forțele speciale l-au înconjurat pe președintele Trump, care s-a ghemuit sub masă.

Trump a avut puterea să glumească

Președintele american și soția sa, ceilalți oficiali, printre care vicepreședintele JD Vance, au fost escortați de agenții de securitate într-un loc sigur.

Donald Trump s-a împiedicat și a căzut, dar a fost sprijinit de agenții de securitate.

Trupele speciale au intrat în sală, iar unii invitați s-au adăpostit pe sub mese, în timp ce alții au filmat scenele din jurul lor.

După ce lucrurile s-au liniștit, Donald Trump a ținut o conferință de presă și a avut puterea să glumească pe seama incidentului.

Mărturia corespondentului BBC News pentru America de Nord

Gary O’Donoghue, corespondent-șef al BBC News pentru America de Nord, a povestit de la Washington Hilton cum a văzut el incidentul respectiv. Redăm în continuare relatarea sa integrală reprodusă pe pagina secției în limba spaniolă a serviciului public de știri din Marea Britanie:

”Tocmai așezasem tacâmurile pe masă și aproape că nu am observat zgomotele puternice care veneau de undeva din fața mea, din direcția intrării principale a sălii de evenimente de la Washington Hilton.

Am avut un fel de reacție auditivă de neîncredere.

După câteva clipe, m-am gândit: este sunetul surd al impactului produs de armele semiautomate”.

”Din nou, în mijlocul unui schimb de focuri”

”Fiind o persoană nevăzătoare, mă concentrez pe sunete și am auzit zgomotul sticlei sparte.

Apoi am simțit cum capul colegului meu Daniel – cu care tocmai vorbisem – mi-a atins capul în trecere și mi-am dat seama că se arunca la pământ.

Așa că l-am imitat.

Eram îngenuncheat, sub fața de masă, aproape sigur de situația în care mă aflam: încă o sâmbătă seara, încă un eveniment prezidențial și, din nou, în mijlocul unui schimb de focuri”.

”În câteva secunde, eram cu toții sub masă”

”Mă aflasem în Butler, Pennsylvania, în iulie 2024, când președintele a fost de asemenea la un pas de a-și pierde viața.

Momentele care au urmat au fost pline de țipete și de oameni care fugeau.

De data aceasta a fost diferit, deoarece, în câteva secunde, eram cu toții sub masă.

Un alt coleg mi-a povestit că, auzind împușcăturile, a văzut zeci de persoane intrând în fugă în sala de evenimente, dinspre holul exterior”.

Trump, Prima Doamnă și J.D. Vance, evacuați de Secret Service

”În cele cinci sau zece minute cât am stat sub masă, toți așteptam să vedem dacă vreun trăgător a intrat și el în sală și era pe punctul de a deschide focul asupra celor 2.500 de persoane care participau la cină.

Un coleg mi-a povestit cum a văzut Serviciul Secret, poziționat pe scenă în spatele nostru, evacuându-i în grabă pe președintele Trump, pe prima doamnă Melania Trump și pe vicepreședintele J.D. Vance.

Alți agenți rămâneau în picioare, cu căștile și vestele antiglonț, îndreptându-și armele spre mulțime pentru a detecta dacă mai existau amenințări”.

”Directorul FBI, Kash Patel, se afla la pământ”

”Chiar înainte de cină, îl văzusem pe secretarul Sănătății, RFK Jr., într-o mică încăpere alăturată sălii de evenimente.

Îl întrebasem dacă era nerăbdător să înceapă evenimentul, iar el mi-a răspuns că îi era foame și că voia să înceapă odată. Stătea la o masă nu foarte departe de a mea.

Și la vreo 30 de metri în spatele nostru – spre ușile principale – directorul FBI, Kash Patel, se afla la pământ alături de noi ceilalți, protejându-și iubita, în timp ce un agent al Serviciului Secret traversa în fugă sala de evenimente pentru a veni în ajutorul lor”.

”Măsurile de securitate în incinta hotelului nu păreau deosebit de stricte”

”Imediat, mintea se îndreaptă spre ce, spre de ce și – în acest caz-, mai ales, spre cum.

Cum este posibil ca, din nou, un bărbat înarmat să fi reușit să se apropie de președinte?

Toate străzile din jurul hotelului Hilton fuseseră închise de ore întregi, izolate de forțele de ordine.

Cu toate acestea, măsurile de securitate în incinta hotelului nu păreau deosebit de stricte”.

”Nu mi s-a cerut să-mi golesc buzunarele”

”Bărbatul care păzea intrarea exterioară mi-a aruncat doar o privire superficială la intrare, de la o distanță pe care o estimez la aproximativ doi metri.

Am luat liftul pentru a coborî în sala de evenimente, unde un agent m-a trecut prin detectorul de metale, deși nu a manifestat un interes deosebit pentru bipurile provocate de obiectele pe care le aveam în buzunarul interior al jachetei.

Nu mi s-a cerut să-mi golesc buzunarele”.

”Încercam cu disperare să obținem semnal la telefon pentru a transmite știrea”

”Pe scurt, măsurile de securitate păreau cele ale unei cine obișnuite a corespondenților de la Casa Albă; una dintre acelea la care nu participă președintele în exercițiu.

În timp ce eram reținuți în sala de evenimente după schimbul de focuri, încercam cu disperare să obținem semnal la telefon pentru a transmite știrea și a afla mai multe informații”.

”Câte situații să mai trăiești, înainte ca norocul să ți se termine?”

”Am încercat să nu mă gândesc prea mult la amploarea a ceea ce tocmai se întâmplase.

Cu toate acestea, am simțit acea usturime inconfundabilă în ochi; acea senzație care apare când mintea începe să-și imagineze ce s-ar fi putut întâmpla.

Și, de asemenea, când te întrebi câte situații ca aceasta va trebui să trăiești în această țară înainte ca norocul să ți se termine”.