Editorial TVR Sport: Pariu pe eșec

Românii sunt pariori moderați, riscă sume mici, iar pentru ei jocurile de noroc sunt doar „o sursă de relaxare sau divertisment”, pretinde un studiu comandat de o asociație de profil autohtonă exclusiv pentru pariurile online.

Măi să fie… Trăim într-o țară unde la fiecare colț de stradă găsești nu una, ci mai multe case de pariuri, o situație care amintește de bancul cu cravatele în deșert: cauți disperat o farmacie sau un minimarket, dar nimerești peste o agenție cu cote ale bookmakerilor…

Înainte de 1989, românii aveau Pronosportul, un fel de sistem centralizat de pariuri în care mizai, de regulă, pe 13 meciuri din fotbalul italian cu celebrele variante 1X2. După căderea regimului comunist, mai timid la început, au răsărit casele de pariuri, câteva fiind francize ale unor agenții consacrate din Occident, altele companii autohtone ai căror întreprinzători au realizat destul de repede că, în materie de gambling, oamenii sunt de două feluri: cei care pariază și cei care dețin case de pariuri.

Miza pe acest tip de business a fost una câștigătoare, deloc surprinzător, căci se știe de atâta amar de vreme că cea care câștigă mereu în final, ca la ruletă, este casa. Adăugați două ingrediente esențiale pentru succesul acestei afaceri – lumea e pasionată de fotbal ș.a., iar pariurile au bunul/prostul obicei, depinde de unde privim, să dea dependență pentru bietul jucător.

Astăzi, în România, la fel ca în restul lumii, cei mai mulți pariori aleg să riște mizele în spațiul virtual, din confortul locuinței ori de la job, direct de pe telefonul mobil, cu toate că puzderia de locații fizice unde poți depune un buletin de joc încă rezistă. O dovadă mai puțin ortodoxă, dacă vreți, că mai sunt destui care ori nu știu să folosească Internetul, ori pur și simplu n-au încredere în platformele online.

Datele prezentate în studiul de mai sus, comandat de Asociația Operatorilor de Jocuri de Noroc la Distanță și realizat de iVox, trebuie privite cu anumite rezerve. Deși apar informații interesante, precum faptul că mai puțin de jumătate dintre respondenți își spun mari speranțe în obținerea de câștiguri financiare atunci când pariază, restul fiind mai ponderați, din această cercetare nu aflăm esențialul: câți români suferă de dependența pariurilor?

La nivel global, statisticile, care de asemenea trebuie privite cu circumspecție, spun că 4,2 miliarde de oameni (!) pariază cel puțin o dată pe an și că mai bine de un sfert din populația planetei bagă bani în mod constant în diverse platforme de gambling, de la păcănele, Loto, curse cai până la meciuri de cricket.

Și mai spun diverși analiști că numărul celor care și-au pierdut case, familii și chiar viața din cauza dependenței de pariuri n-ar fi chiar mic, însă astfel de date răsuflă mai rar, spre deloc, în studii comandate de organizații al căror interes major este ca flacăra dependenței să rămână vie.

Astăzi, nu poți vedea la televizor un meci de fotbal fără să fii sufocat de reclame, unele haioase, altele super-enervante ale caselor de pariuri. Iar efectele ar fi pozitive, toată lumea câștigă, susțin unii: antreprenorii din domeniu au mult dorita vizibilitate, în fotbalul intern sunt pompați mulți bani din sponsorizări și drepturi TV și iată că reîncepem și noi să scoatem capul în lume, mai o calificare la Euro, mai o optime de Europa League.

Doar că undeva, într-un bloc muncitoresc dintr-un colț de țară, cineva simte că tocmai i s-a năruit lumea după ce a dat click pe miza necâștigătoare.

Un editorial de Vlad Bucurescu