Editorial TVR Sport: Noi mereu te vom iubi, mai puțin când pierzi

Fotbalul românesc se diferențiază de cel occidental nu doar printr-o forță financiară scăzută, un nivel tehnic inferior sau rezultate modeste pe plan internațional, dar și prin suporteri de rezultat.

Câtă vreme echipa favorită este pe val, microbistul român e trup și suflet alături de culori, o susține „până la moarte / și dincolo de ea”,  trăiește cu bucurie meciurile și savurează victoriile, eventual la o bere cu prietenii.

Când apar sincopele, însă, atitudinea fanilor autohtoni se schimbă cu 180 de grade, bucuria se transformă în furie, iar administratorii paginilor de socializare ale echipelor în cauză lucrează nonstop să elimine puzderia de injurii care invadează spațiul virtual.

Atitudinea suporterului de rezultat se vede inclusiv când vine pe stadion, dar urmărește pasiv meciul, fără să-și încurajeze favoriții, eventual doar înjurând arbitrii, adversarii sau chiar jucătorii altădată adulați, când îndrăznesc să dea o pasă aiurea sau șutează cu grație direct în aut de margine.

Spre comparație, suporterii până și ai unei echipe de liga a treia din Anglia cântă nonstop de la fluierul de start până în minutul 90, dar mai ales VIN pe stadion, chiar și după un eșec usturător al favoriților în etapa precedentă. La nemți, Dynamo Dresda, club de tradiție din fosta Germanie de Est, afundat în 3.Bundesliga, joacă acasă cu 30.000 de fani explozivi. Iar exemple similare sunt destule din fotbalul dezvoltat.

La noi… Poate fi formulată aproape o axiomă: dacă echipa vine după un rezultat slab, niciodată nu va juca acasă cu tribunele arhipline. Dimpotrivă, recordul negativ de fani din sezonul în curs este mereu în pericol să fie doborât în săptămâna post-eșec.

Cei de la FCSB, de pildă, s-au plâns în mai multe rânduri în ultimii ani de acest aspect, chiar și regretatul Helmuth Duckadam remarca după un eșec al roș-albaștrilor că n-au cum să vină mai mult de 7000 de oameni în ditamai Arena Națională la un meci cu Craiova… și așa a fost!

Apropos de Craiova, echipa de marketing din Bănie a făcut o mișcare genială. Profitând de emulația apărută după victoria cu Rapid, când vulcanicii susținători ai alb-albaștrilor au reluat șirul visului cu ochii deschiși la un titlu care tot nu mai vine de 34 de ani încoace, clubul a scos la vânzare bilete pentru derby-ul cu FCSB.

Mutarea a dat roade: aproape sold-out la tribune și Peluza Nord, s-a deschis și Peluza Sud, totul înainte ca Mitriță și compania să o scrântească în stil mare în dubla cu CFR Cluj, unde în doar patru zile ”U” a terminat aventura din Cupă și a picat pe trei în campionat.

La ultimul titlu cucerit în 1991, fanii Craiovei făceau celebru sloganul „Știința, orice-ar fi / Noi mereu te vom iubi!”. Astăzi, încurajarea aceasta nu mai stă în picioare fără o condiționare de rigoare: stai să greșească Bancu o pasă, să piardă Screciu un balon în zona sensibilă ori să nu-i iasă un dribling mingicarului Mitriță. Sau, Doamne Ferește, să marcheze FCSB, moment în care „mereu”-ul va căpăta instantaneu conotațiile unui termen finit.

Un editorial de Vlad Bucurescu