Editorial TVR Sport: A cincea roată la căruța tenisului

Turneele de Grand Slam din sportul alb sunt patru mari și late și există de când nici măcar bunica nu era fată. Este oare loc pentru un al cincilea, chiar și dacă banii nu sunt o problemă?…

În lumea tenisului apar în mod constant discuții, păreri, chiar luări de poziție cu iz de lobby pentru apariția unui al cincilea turneu de Mare Șlem în calendarul profesionist. Există și câteva competiții care s-ar preta, turnee de top din seria Masters 1000 în frunte cu Indian Wells, Miami Open sau chiar Madridul.

Să ne aplecăm puțin mai întâi asupra contextului istoric: Wimbledonul a apărut în 1877, US Open patru ani mai târziu, Roland Garros în 1891, iar Australian Open în 1905, deși ultimele două au fost promovate la statut de turneu de Grand Slam în 1925, ok, când bunica începusă să fie fată.

Așadar un secol în care cei mai buni tenismani ai lumii și-au tot arătat clasa pe hard-ul de la Melbourne ori Flushing Meadows, zgura pariziană sau iarba londoneză, printre ei și românii Ilie Năstase, Virginia Ruzici, Simona Halep.

În ultimii ani însă, organizatorii de la Indian Wells, turneu organizat în deșertul californian, dar în condiții de cinci stele, s-au tot umplut de laude din partea tuturor. De aproape un deceniu este votat cel mai fain turneu din circuit, cel mai bine organizat și cel mai iubit de fani pentru zona Masters 1000, numai la ultima ediție asistând la meciuri circa o jumătate de milion de oameni.

Baza pe care se joacă, Indian Wells Tennis Garden, este un complex cu 29 de terenuri, piesa de rezistență fiind arena centrală, Stadion 1, o bijuterie de 16.000 locuri. La ediția recentă patronul turneului, miliardarul Larry Ellison, a pus la bătaie premii de aproape 20 milioane de dolari, atrăgând toată crema tenisului mondial.

Nici Open-ul de la Miami nu este de lepădat, turneul din Florida devenind preferatul bad-boy-ului Nick Kyrgios, care nu are niciun dubiu: „Acest Open trebuie să fie al cincilea Șlem, dacă ar fi după mine, astăzi l-aș promova la acest nivel. Nu există niciun turneu Masters în lume care să fie măcar aproape de nivelul lui Miami ca organizare”.

Într-o vreme, chiar și promotorii Open-ului de la Madrid, pe care îl organiza Ion Țiriac, visau să capete statut identic cu vecinul de la Roland Garros. Afaceristul român chiar se arătase dispus să aducă premiile la un nivel amețitor, cu condiția ca ATP să crească cota punctelor acordate pentru participanți. Nu s-a întâmplat, iar Țiriac a vândut turneul acum trei ani pentru 350 milioane de euro.

Un lucru este cert. Ca infrastructură, stil de organizare și popularitate există candidați pentru ca patru să devină cinci. Poate și ca bani puși la bătaie pentru premii – e suficient să se „supere” vreun prinț saudit și ne trezim cu un turneu in Vestul Asiei unde învingătorul să primească un cec având un zero în plus față de rivalele din Marele Șlem…

Dar pentru jucători? Tenisul profesionist este deja sufocat de turnee, jucătorii sunt suprasolicitați și fizic, și mental. Plus că un al cincilea turneu major va da peste cap tot calendarul gândit pe termen lung de ATP și WTA. Așa că deocamdată, balanța tinde să încline spre un nu, rostit însă mai puțin apăsat ca în ultimii ani.

Un editorial de Vlad Bucurescu