Editorial Politico: De ce îi pasă Generației Z de următorul papă și ce spune asta despre Biserică

Pentru prima dată, Conclavul este „cool”. Dar ce dezvăluie acest val de interes despre relația dintre tineri și una dintre cele mai vechi instituții din lume?

Viitoarea alegere papală nu este doar un moment crucial pentru Biserica Catolică, ci a devenit o adevărată obsesie pentru Generația Z. Conclavul este acum în trend, iar ceea ce odinioară era un ritual solemn, ținut în spatele ușilor închise, a devenit un moment de cultură pop, completat de meme-uri, montaje video și dezbateri online, se arată într-un editorial Politico.

Pe X (fostul Twitter), utilizatorii analizează „papabilii” de parcă ar face selecții pentru o ligă de fantezie sportivă. Iar dacă filmul de succes de anul trecut, „Conclave”, a aprins scânteia interesului, TikTok a turnat gaz pe foc, cu videoclipuri ale cardinalilor defilând prin Piața Sfântul Petru de parcă ar fi capete de afiș la Coachella, cu robe fluturând și o atitudine „sfântă”.

Într-o întorsătură digitală neașteptată, Generația Z transformă cea mai sacră dintre alegeri într-o eră virală a Vaticanului.

Dar fenomenul merge și mai departe. Utilizatorii își exprimă opiniile despre posibilii candidați, cântărind punctele forte și slăbiciunile fiecărui cardinal. Prin meme-uri și anecdote, aceștia atribuie personalitate unor fețe până acum necunoscute publicului — și pe bună dreptate.

În istoria unei instituții atât de vechi ca Biserica Catolică, puține momente sunt la fel de importante ca viitorul Conclav. Implicarea Generației Z marchează o schimbare semnificativă în modul în care tinerii percep religia: văzută mult timp drept o instituție a celor devotați, pentru mulți dintre tinerii de azi, Biserica și papalitatea au devenit probleme politice și culturale.

Papa Francisc a înțeles această schimbare și s-a poziționat la intersecția celor mai urgente preocupări ale Generației Z. Prin enciclica sa din 2015, „Laudato Si’”, el a lansat un apel puternic la acțiune împotriva schimbărilor climatice, denunțând inacțiunea și complacerea liderilor politici. Pentru o generație care se confruntă cu un viitor incert, claritatea sa morală a umplut golul lăsat de guvernele incapabile să ofere soluții credibile.

Același lucru s-a întâmplat și în cazul războiului din Gaza: în timp ce liderii mondiali dezbăteau sprijinul militar și escaladarea conflictului, Francisc cerea deja încetarea focului.

Toate acestea au contribuit la interesul sporit al Generației Z față de decesul papei și viitorul Conclav. Totuși, interesul lor este alimentat și de o neliniște persistentă cauzată de propriile lor angoase generaționale. Deși Francisc nu s-a exprimat niciodată cu ostilitate, susținerea sa față de drepturile LGBTQ+ și de problemele femeilor a fost mai degrabă subtilă. Iar deși retorica lui a semnalat o schimbare de ton la Vatican, pentru mulți din afara Bisericii, a fost insuficientă, lăsând imaginea unei instituții percepute ca fiind a unei epoci mai vechi.

Astfel, cu moștenirea progresistă a lui Francisc în balanță, Generația Z urmărește cu atenție cine îi va succeda.

Aproape 70% dintre cardinalii eligibili să voteze au fost numiți chiar de Francisc — un procent impresionant, dar nu suficient pentru a garanta că direcția va rămâne aliniată cu viziunea sa. Mai mult, câțiva dintre favoriți, inclusiv cardinalul american Raymond Burke, sunt ancorați ferm în aripa conservatoare a Bisericii, la ani lumină de Francisc și chiar mai departe de valorile și preocupările tinerelor generații.

Privind discuțiile online, trei candidați s-au conturat ca favoriți ai Generației Z:

• Cardinalul Matteo Maria Zuppi, arhiepiscop de Bologna, este principalul favorit. Cunoscut pentru pozițiile sale progresiste și pentru alinierea sa cu Francisc, Zuppi a făcut pași îndrăzneți pentru a face Biserica mai incluzivă, primind în mod deschis persoanele LGBTQ+, sprijinind binecuvântările pentru cuplurile de același sex și sugerând o recunoaștere mai largă a acestora în cadrul creștin.
• Cardinalul Pierbattista Pizzaballa, Patriarhul Latin al Ierusalimului, numit de Francisc în 2020, este un alt favorit progresist. A manifestat o înțelegere nuanțată a cauzei palestiniene, exprimând solidaritate cu creștinii palestinieni marginalizați și susținând primirea refugiaților și implicarea femeilor în funcții de conducere.
• Cardinalul Luis Antonio Tagle, din Manila, Filipine, este considerat standardul progresist al Bisericii asiatice, vorbind împotriva marginalizării persoanelor LGBTQ+ și a excluderii persoanelor divorțate și recăsătorite de la Împărtășanie.

Însă interesul Generației Z nu este doar despre identitatea religioasă — ci și despre dinamica puterii. Pe măsură ce instituții precum Biserica sunt chemate tot mai des să răspundă pentru rolul lor în modelarea societății, miza Conclavului depășește cu mult simpla alegere a unui nou papă. Este vorba despre relația Bisericii cu următoarea generație.

Iar tinerii își fac vocile auzite, exprimându-și preferințele cu o energie neașteptată și fără precedent. Întrebarea este: va alege Conclavul un papă care să apropie Biserica de preocupările Generației Z?

Consolidarea unor doctrine depășite și îndepărtarea unei generații deja deconectate de instituțiile religioase tradiționale nu pare a fi cea mai înțeleaptă mișcare. Nu este doar despre teologie sau liturghie — este despre viitorul papei ca lider.

Generația Z cere mai mult de la instituțiile sale, iar modul în care Biserica va răspunde va determina dacă își va păstra relevanța în deceniile ce vor urma.