Ano Sartania: „Prima oară am văzut-o pe Tako într-o fotografie alături de o colegă de-ale mele, dar nu am înțeles cum. Chiar mă gândeam că… sunt chiar eu, până și rochia era la fel.”
Pentru că, printr-o coincidență bizară, sora ei își cumpărase de la Tbilisi o rochie pe care și Ano și-o dorea. Dar și din partea cealaltă a apărut o surpriză.
Amy Khvitia: „Eram la bunica mea și ne uitam la „Georgia are talent”. Și m-am văzut pe mine pe scenă, doar că eu nu am fost niciodată la acel concurs!”
Fetele aveau cam 12 ani când au început amândouă să fie întrebate, de colegi și cunoscuți, despre evenimente sau fotografii despre care nu-și aduceau aminte să fi participat defel. Amy a văzut poza lui Ano pe contul unui salon de tatuaje.
Amy: „Am luat de acolo poza surorii mele și am pus-o pe grupul universității, spunând cã m-am vopsit și mi-am făcut un piercing. Unii au zis că-mi stă bine, dar arăt altfel. Dar o altă fată, prietena lui Amy, a scris „nu ești tu în poză, am fost eu cu ea atunci”. În acel moment am rugat-o să îmi dea toate datele lui Amy și sã îi transmită să mă adauge la prieteni, că vreau să o văd. Când m-a adăugat, ne-am scris în același timp cât de mult ne-am căutat.”
Ano și Amy au fost separate încă de când s-au născut, iar mamei lor i s-a spus că au murit la naștere. Fetițele au fost apoi vândute la două familii, care nu au știut niciodată povestea reală.
Adopțiile ilegale au fost un fenomen răspândit în Georgia încă din anii ’50 și au continuat și mult după căderea Uniunii Sovietice, până la jumătatea anilor 2000.
Mii de copii au fost traficați și adoptați astfel, iar numărul lor nu este cunoscut nici astăzi.
Urmărește-ne pe Google News
