Două bazine semiolimpice din Sectorul 1 al Capitalei stau închise, în lipsa avizelor. Probleme sunt şi în marile orașe din țară
Sute de copii din Sectorul 1, care visează ca într-o zi să înoate ca David Popovici, s-ar putea antrena în două bazine semiolimpice la standarde europene. Acestea au însă lacătele pe uşă. Așteaptă de doi ani autorizațiile de la pompieri și de la DSP, iar Primăria a depus abia în luna mai anul acesta cererile pentru a obține aprobările. În marile orașe din țară bazinele olimpice rămân doar un vis pentru sportivi și o promisiune din partea liderilor politici.
Elevii care învață la școala 178 din Sectorul 1 au un bazin semiolimpic în curtea unității de învățământ. Acesta a fost finalizat în urmă cu doi ani, dar nu poate fi folosit. Inițial, Primăria Sectorului 1 a pus conducerea școlii să obțină avizele pentru a-l deschide. Ulterior, administraţia locală a preluat această sarcină, însă aprobările necesare nu au fost obţinute nici acum.
Bazinul semiolimpic a fost construit în anul 2022. Are 5 culoare de 2,5 metri fiecare și o adâncime între 1,20 și 2 metri.
Oamenii din Sectorul 1 și-ar dori că cei mici să se poată bucura de bazinul care a costat nu mai puţin de 10 milioane de lei.
Aceeași situație e și la Școala Gimnazială Sfântul Nicolae din Capitală, unde un bazin similar poate fi admirat de elevi printre bălării.
Ramona Porumb, viceprimarul Sectorului 1: Ele sunt închise în prezent pentru că nu au cele dau avize necesare deschiderii. S-a depus către DSP și către ISU solicitările obținerii celor două autorizații de abia în luna mai anul acesta.
Probleme sunt şi în marile orașe din țară. Emil Dăncăneţ e multiplu campion la înot și coleg cu David Popovici în lotul național. Dar nu îi este ușor să facă performanță. În Timișoara nu există bazin olimpic.
Emil Dăncăneţ, campion naţional la înot: Majoritatea competițiilor se desfășoară în bazin olimpic, și e foarte greu, noi antrenându-ne aici, să ne știm numărul de brațe, să știm să înotăm corect și eficient în bazin olimpic.
În oraşul de pe Bega, cele mai multe bazine sunt private. Acolo se înghesuie copiii ca să învețe să înoate și tot acolo fac antrenamente și sportivii de performanță. Lipsa bazinelor, dar și costurile mari, îi fac pe mulți să renunțe la înot, chiar dacă ar fi putut câștiga medalii.
Ovidiu Chirțu, antrenor de înot: Tot ce înseamnă sport de masă la nivel de înot este privat. Nu ne desfășurăm activitatea decât plătind bazinul. Părinții plătesc orele de înot și pe bani nu puțini.
Nici la Iași nu e bazin olimpic. Universitatea Tehnică din oraș e singura care încercat să construiască unul în primii ani după Revoluție. A investit un milion de euro, dar lucrările s-au oprit în 2009 din lipsa banilor. Construcţia s-a degradat treptat. Luna trecută, Consiliul Local a preluat bazinul cu intenția de a-l finaliza. Însă, deocamdată, sursa de finanțare și termenul pentru terminarea construcției sunt incerte.
Mihai Chirica, primar Iaşi: Suntem fericiți că am reușit, după zece ani de zile, să recuperăm o investiție care n-a mai fost dusă la bun sfârșit de către Ministerul Educației prin Universitatea Tehnică. Sperăm să o facem noi.
În toată țara sunt 29 de bazine, iar la 41 se lucrează încă și vor fi inaugurate în anii următori.