Din ce în ce mai multe nanoplastice în organism. Creierul uman conține echivalentul unei linguri de plastic

În creier poate exista echivalentul unei linguri de nenoplastice. Un nou studiu arată că mostrele de creier uman conțin de până la 30 de ori mai multe fragmente de plastic decât alte organe, iar nivelurile sunt în creștere.

În comparație cu mostre prelevate în 2016, concentrația de nanoplastice a crescut cu 50%, ceea ce înseamnă că astăzi creierul nostru este 99,5% materie cerebrală și 0,5% plastic. Dar cum ajung aceste particule în corpul nostru și ce riscuri prezintă?

Cercetătorii au descoperit că microplasticele ajung în organism în principal prin alimentație și aer, iar cele mai mici particule – nanoplasticele – au capacitatea de a pătrunde în celuleLe și țesuturiLe creieruLui. Aceste fragmente extrem de mici pot traversa bariera hemato-encefalică și „sabota” procesul natural de transport al grăsimilor… ceea ce le permite să se acumuleze în creier. Întrebarea majoră este ce efecte au asupra sănătății.

Un aspect alarmant al studiuLui este că persoanele care au suferit de demență înainte de deces aveau de 3 până la 5 ori mai multe fragmente de plastic în creier decât indivizii sănătoși. Deși specialiștii nu pot afirma că microplasticele cauzează demența, prezența lor ridicată în creierul pacienților bolnavi indică o posibilă legătură între expunerea la plastic și afecțiunile neurologice.

Nu este prima dată când plasticul este descoperit în organele umane. În ultimii ani, studii au arătat că microplasticele sunt prezente în inimă, plămâni, ficat, rinichi, sânge și chiar în placentă. Deși efectele exacte nu sunt pe deplin cunoscute, se știe că acești compuși pot provoca inflamații, dereglări hormonale și chiar probleme de fertilitate. Problema este că producția de plastic continuă să crească: mai mult de jumătate din tot plasticul produs vreodată a fost fabricat după 2002, iar până în 2040 se estimează că această cantitate se va dubla.

Experții spun că nu putem evita complet plasticul, dar putem reduce expunerea. Recomandările includ evitarea încălzirii alimentelor în recipiente de plastic, utilizarea recipientelor din sticlă sau metal pentru depozitare, evitarea apei îmbuteliate și folosirea pungilor reutilizabile în locul celor din plastic. De asemenea, la nivel global este nevoie de reglementări mai stricte privind producția și utilizarea plasticului, pentru a limita expunerea pe termen lung.

Trăim înconjurați de plastic, dar ce se întâmplă când el ajunge în noi? Fără măsuri rapide, nivelul de plastic din corpul uman va continua să crească. Întrebarea este: cât suntem dispuși să tolerăm înainte să luăm măsuri serioase?