Deputatul Alexandru Muraru cere statului român să găsească o cale extraordinară prin care să răstoarne decizia achitării torţionarilor lui Gheorghe Ursu

„Decizia uluitoare a magistraților Curții Supreme în cazul achitării ofițerilor de Securitate care l-au anchetat pe Gheorghe Ursu este de neînțeles și anihilează orice speranță că România mai putea face dreptate în cazul uciderii acestuia. Constatăm astăzi, la 33 de ani de la căderea comunismului, că prea puține au fost cazurile în care securiști au fost condamnați pentru crimele comise, deși vieți omenești au fost pierdute din cauza unor torționari dezumanizați care au persecutat, spionat, șantajat și maltratat orice persoană care aspira la o societate liberă de sub jugul dictatorial” – a scris deputatul liberal, într-o postare pe Facebook.

„Hotărârea de achitare a ofițerilor de securitate Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş este derutantă și totodată înspăimântătoare și reprezintă, fără doar și poate, un eșec instituțional perpetuu, la limita coluziunii cu resemnarea faptică. Cum ar fi fost dacă astăzi, Ioan Ficior si Alexandru Visinescu, celebrii torționari condamnați, ar fi fost achitati de acești judecători?” – mai afirmă Muraru, care continuă:

Este important să vorbim apăsat despre decizia de astăzi a unor magistrați pentru că uciderea lui Gheorghe Ursu nu este doar un alt dosar din arhivele comunismului care își așteaptă rândul la bară judecății ci reprezintă, dacă vreți, imaginea de ansamblu a justiției românești, a tuturor proceselor Securității începute acum 33 de ani și trimise pe un drum anevoios al amânărilor, blocajelor, și deciziilor de ultimă instanță care au tergiversat adevărul istoric.

Orice tentativă de acceptare a acestei decizii înseamnă relativizarea memoriei victimelor Comunismului și spălarea ororilor unui regim dictatorial pentru a cărui înlăturare s-au vărsat râuri de sânge.

Timp trei decenii de la punerea pe rol a proceselor Securității, dosarele au pierdut martori cheie, aceștia murind între timp, probele fie s-au deteriorat fie au fost pierdute cu totul iar torționarii se apără zâmbind în fața judecății spunând senin că au îndeplinit ordinele primite. Ceea ce frapează însă, în cazul achitării celor doi ofițeri de securitate, este acceptarea ca martori favorabili torționarilor din rândul Securității, contrar Codului de procedură penală și a prevederilor care interzic legăturile de interese cu una din părțile dosarului. Aducerea ca martori în persoana lui Aurel Rogojan și Vasile Mălureanu, implicați în operațiunea de reprimare și lichidare a revoluționarilor din Timișoara și București denaturează orice așteptare a unui proces echitabil. Prin natura lor și obiectul de activitate, ofițerii de securitate sunt agenți ai intoxicării, dezinformării și minciunii iar acceptul lor ca martori echivalează cu principiilor pe care se bazează adevărul juridic.

O spun cu fermitate că societatea românească nu poate accepta rescrierea istoriei comunismului prin spălarea securiștilor pentru că știu cât de mult am muncit, alături de alți specialiști, să aducem în școala noastră disciplina Istoriei Comunismului în România, să cultivăm în rândul tinerilor conştiinţa civică necesară pentru a respinge prejudecăţile istorice, propaganda distorsionărilor false, germenii discriminării şi nostalgiile regimurilor totalitare.

Putem să le vorbim tinerelor generații despre drepturile și libertățile de astăzi ale torționarilor și foștilor ofițeri de securitate în timp ce răsfoim manuale de istorie ale comunismului? Putem să le povestim despre atrocitățile regimurilor totalitare criminale fără să le spunem că dreptatea nu a fost făptuită nici după trei decenii de la căderea lor?

În fața acestor argumente, fac apel la instituțiile statului român, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să identifice orice cale extraordinară de atac (ex. recurs în casație) și să răstoarne o decizie care aduce o gravă atingere idealului nostru de a crede în dreptate și libertate.

Este în interesul statului de drept, al imaginii României și a încrederii în justiție să îndrepte o eroare care nu trebuie să reprezinte sistemul judiciar în ansamblul său.

Parchetul General a anunţat joi că analizează introducerea unei căi extraordinare de atac împotriva deciziei Instanţei supreme prin care au fost achitaţi definitiv torţionarii disidentului Gheorghe Ursu.

„Cu referire la soluţia de achitare dispusă astăzi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cauza cunoscută generic sub denumirea de ‘Dosarul Ursu’, în care PÎCCJ – Secţia parchetelor militare a dispus trimiterea în judecată pe data de 1 august 2016, conducerea PÎCCJ a dispus efectuarea unei analize a soluţiei, inclusiv în privinţa identificării posibilităţii juridice de a declara o cale extraordinară de atac”, spune Parchetul, într-un comunicat.

Anunţul vine după ce ministrul Justiţiei, Alina Gorghiu, a sugerat joi Parchetului General să efectueze o analiză în acest caz.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus joi achitarea definitivă a foştilor ofiţeri de Securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş, acuzaţi că l-au torturat pe disidentul Gheorghe Ursu.

Gheorghe Ursu, inginer de construcţii, poet şi scriitor, a fost cercetat de Securitate în anii ’80, după ce a trimis scrisori către „Europa Liberă” şi pentru că ţinea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste.

Procurorii susţin că, în perioada ianuarie – noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Ursu a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la 21 septembrie 1985. A murit pe 17 noiembrie 1985.

Procurorii militari au stabilit că Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acţiuni care „au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”.

Fiul disidentului, Andrei Ursu, susţine că Mihai Pîrvulescu a fost cel care l-a anchetat mai întâi în stare de libertate pe Gheorghe Ursu. Pentru că acesta din urmă a refuzat să îşi denunţe prietenii, printre care cunoscuţii scriitori Nina Cassian, Geo Bogza, Radu Cosaşu, Securitatea a hotărât „continuarea cercetărilor sub stare de arest”, „urmând ca în cercetări să se clarifice şi natura relaţiilor” cu aceştia.

Pentru a încerca să evite un caz de persecuţie politică ce ar fi fost neprielnic pe plan internaţional regimului Ceauşescu, Securitatea i-a înscenat lui Gheorghe Ursu un caz de drept comun pentru posesia a 17 dolari, pentru care l-a arestat pe 21 septembrie 1985. A fost închis într-o celulă cu doi deţinuţi de drept comun, Marian Clită şi Gheorghe Radu, care au primit ordin de la securişti să exercite acte de violenţă asupra lui.

Inginerul Gheorghe Ursu a murit în urma bătăilor primite de la Marin Pîrvulescu şi de la alţi ofiţeri de securitate, dar şi în urma agresiunilor din partea unor deţinuţi de drept comun.

Până acum, trei persoane au fost condamnate în acest caz: col. (r) Tudor Stănică, pe atunci şeful Miliţiei din Capitală, col. (r) Mihai Creangă, adjunctul său, şi Marin Clită, colegul de celulă al disidentului.

Citește și  Filmul despre viața inginerului Gheorghe Ursu, ucis în beciurile Securității, este proiectat pe 25 iulie la MȚR. Pe 27 este așteptat verdictul în acest caz