Depășită numeric și cu deficit de arme și muniții, armata ucraineană se luptă cu moralul scăzut și dezertarea

Dima nu stinge niciodată o țigară până când nu o fumează până la filtru, riscând să-și ardă degetele pentru a mai trage un fum. A petrecut ani de zile pe frontul ucrainean și știe prețul unui fum în aceste condiții.

În calitate de comandant de batalion, Dima era responsabil de aproximativ 800 de oameni care au luptat în unele dintre cele mai înverșunate și sângeroase bătălii ale războiului din Ucraina– cea mai recentă, lângă Pokrovsk, orașul strategic din est, care este acum pe punctul de a cădea în fața Rusiei.

Dar cu majoritatea soldaților săi morți sau grav răniți, Dima a decis că e de ajuns. A demisionat și și-a luat un alt loc de muncă în armată, într-un birou din Kiev.

El le-a spus reporterilor CNN că pur și simplu nu mai suporta să-și privească oamenii murind.

Doi ani și jumătate de ofensivă continuă a Rusiei au decimat multe unități ucrainene. Întăririle sunt puține, soldații fiind epuizați și demoralizați. Situația este deosebit de gravă în rândul unităților de infanterie din apropiere de Pokrovsk și din alte părți de pe linia frontului de est, unde Ucraina se luptă să oprească progresele Rusiei.

Mulți comandanți nu raportează dezertările

CNN a vorbit cu șase comandanți și ofițeri care luptă sau au luptat până de curând la unități din zonă. Toți cei șase au spus că dezertarea și insubordonarea devin o problemă larg răspândită, în special în rândul soldaților nou recrutați.

Patru dintre cei șase, inclusiv Dima, au cerut ca numele lor să nu apară sau să fie schimbate, din cauza naturii sensibile a subiectului și pentru că nu sunt autorizați să vorbească cu mass-media.

„Nu toți soldații mobilizați își părăsesc pozițiile, dar majoritatea o fac. Când băieți noi vin aici, ei văd cât de greu este. Ei văd o mulțime de drone, artilerie și mortiere inamice”, a declarat un comandant de unitate care luptă în prezent în Pokrovsk.

„Ei merg pe poziții o dată și dacă supraviețuiesc, nu se mai întorc niciodată. Fie își părăsesc pozițiile, fie refuză să intre în luptă, fie încearcă să găsească o modalitate de a părăsi armata”, a adăugat acesta.

Spre deosebire de cei care s-au oferit voluntari la începutul războiului, mulți dintre noii recruți nu au avut de ales atunci când au intrat în conflict. Ei au fost chemați după ce noua lege a Ucrainei privind mobilizarea a intrat în vigoare în primăvară și nu pot pleca legal decât după ce guvernul introduce demobilizarea, cu excepția cazului în care obțin permisiunea specială pentru a face acest lucru.

Cu toate acestea, problemele de disciplină au început în mod clar cu mult înainte. Ucraina a trecut printr-o perioadă extrem de dificilă în timpul iernii și primăverii trecute. Luni de întârziere în primirea asistenței militare americane au dus la o lipsă critică de muniții și la o scădere majoră a moralului.

Serhiy Tsehotskiy, un ofițer de la Brigada 59 de Infanterie Motorizată, a declarat pentru CNN că unitatea încearcă să rotească soldații la fiecare trei până la patru zile. Dar dronele, al căror număr a crescut de la începutul războiului, pot face acest lucru prea periculos, forțând soldații să rămână pe loc mai mult timp. „Recordul este de 20 de zile”, a spus el.

Pe măsură ce situația câmpului de luptă s-a deteriorat, un număr tot mai mare de trupe au început să renunțe. Doar în primele patru luni ale anului 2024, procurorii au demarat urmărirea penală împotriva a aproape 19.000 de militari care fie și-au abandonat posturile, fie au dezertat, potrivit parlamentului ucrainean. Peste un milion de ucraineni sunt în forțele de apărare și securitate ale țării.  Acest număr îi include inclusiv pe cei care lucrează în birouri aflate departe de linia frontului.

Mai mulți comandanți au declarat pentru CNN că mulți ofițeri nu vor raporta dezertarea și absențe neautorizate, sperând în schimb să îi convingă pe soldați să se întoarcă voluntar, fără a fi pedepsiți.

Această abordare a devenit atât de comună, încât Ucraina a schimbat legea pentru a dezincrimina dezertarea, dacă a fost comisă pentru prima dată.

De ce este important orașul Pokrovsk

Pokrovsk a devenit epicentrul luptei pentru estul Ucrainei. Forțele ruse se îndreaptă spre oraș de luni de zile, dar progresele lor s-au accelerat în ultimele săptămâni, pe măsură ce apărarea ucraineană începe să se prăbușească.

Președintele rus Vladimir Putin a precizat că scopul său este de a obține controlul asupra întregii regiuni ale Ucrainei Donețk și Lugansk, iar preluarea Pokrovsk, un important centru militar și de aprovizionare, ar fi un pas major către acest obiectiv.

Orașul se află pe un drum-cheie care o leagă de alte orașe militare din zonă și o cale ferată care o leagă de Dnipro. Ultima mină importantă de cărbune de cocsificare aflată încă sub controlul Kievului se află, de asemenea, chiar la vest de oraș, furnizând cocs pentru producerea oțelului – o resursă indispensabilă în timpul războiului.

Soldații ucraineni din zonă prezintă o imagine sumbră a situației. Forțele de la Kiev sunt în mod clar depășite numeric, unii comandanți estimând că există 10 soldați ruși pentru fiecare ucrainean.

Un ofițer dintr-o brigadă care luptă în Pokrovsk a declarat că o problemă majoră acolo este comunicarea deficitară între diferite unități.

Au existat chiar cazuri în care trupele nu au dezvăluit imaginea completă a câmpului de luptă altor unități de teamă să nu le sperie, a spus ofițerul.

Un comandant de batalion din nordul Donețkului a spus că flancul său a fost recent lăsat expus atacurilor rusești, după ce soldații din unitățile învecinate și-au abandonat pozițiile fără să raporteze acest lucru.

Numărul mare de unități diferite pe care Kievul le-a trimis pe linia frontului de est a cauzat probleme de comunicare, potrivit mai multor soldați care luptau până de curând la Pokrovsk.

Kievul și-a lansat incursiunea surpriză în Kursk luna trecută, luând Moscova prin surprindere și avansând rapid cu aproximativ 30 de kilometri pe teritoriul Rusiei.

Soldații s-au întrebat de ce au fost trimiși la Kursk

Liderii Ucrainei, inclusiv președintele Volodimir Zelenski, au spus că unul dintre obiectivele operațiunii a fost prevenirea altor atacuri asupra nordului Ucrainei, arătând în același timp aliaților occidentali ai Kievului că, dacă are sprijin, armata ucraineană poate riposta și, în cele din urmă, poate câștiga războiul.

Fumând țigară după țigară și încercând să rămână treji, soldații s-au întrebat de ce au fost trimiși la Kursk când linia frontului de est este în dezordine.

„A fost ciudat să intri în Rusia, pentru că în acest război trebuia să ne apărăm solul și țara, iar acum luptăm pe teritoriul celeilalte țări”, a spus unul dintre ei. CNN nu dezvăluie identitatea lor pentru că nu au fost autorizați să vorbească cu mass-media și din cauza naturii sensibile a cuvintelor lor.

Comandantul armatei ucrainene, Oleksandr Sîrski, a recunoscut că moralul scăzut este încă o problemă și a spus că ridicarea acestuia este „o parte foarte importantă” a slujbei sale.

„Operațiunea Kursk a îmbunătățit semnificativ moralul nu numai al armatei, ci și al întregii populații ucrainene”, a spus el.

Sîrski a precizat că mergea în mod regulat pe linia frontului pentru a se întâlni cu soldații de acolo și a face tot ce poate pentru a-i face să se simtă mai bine. „Ne înțelegem, indiferent cu cine vorbesc, fie că este un soldat obișnuit, un pușcaș, de exemplu, sau un comandant de brigadă sau un comandant de batalion… Cunosc toate problemele pe care le întâmpină militarii, soldații și ofițerii noștri. Prima linie este viața mea”, a spus el.

Până și ofițerii cu mulți ani de experiență găsesc situația din est dificilă.

„Acum am luat decizia că voi înceta să mă atașez emoțional de oameni”

Unii, precum Dima, se transferă la posturi departe de linia frontului. El a spus că decizia sa de a părăsi câmpul de luptă se datorează în mare parte dezacordurilor cu un nou comandant.

Și asta este din ce în ce mai frecvent, au declarat mai mulți ofițeri pentru CNN.

Rândurile batalionului lui Dima s-au rărit din ce în ce mai mult, până când unitatea a dispărut.

Nu au primit niciodată suficiente întăriri, spune Dima, lucru pentru care el dă vina pe reticența acestuia de a recruta mai mulți oameni.

Batalionul a suferit pierderi dureroase în ultimul an, luptând pe mai multe linii de front înainte de a fi trimis la Pokrovsk fără nicio zi de odihnă.

„Acum am luat decizia că voi înceta să mă atașez emoțional de oameni. Este o abordare putredă, dar este cea mai sensibilă”, a spus Dima.