De unde am plecat şi unde am ajuns. Parcursul României în lume

Avem un vot, votul care poate face o țară. Ne dorim să trăim într-un stat bogat în care fiecare dintre noi să simţim bogăţia. Uităm însă, deseori, de unde am plecat. La Revoluţie, românul de rând avea buzunarele goale. Iar statul român, deşi fără prea multe datorii, era mult mai sărac decât acum.

În decembrie 1989, România ieșea din comunism cu o economie centralizată, industrializată artificial și izolată de piețele occidentale.

PIB-ul de atunci, estimat la aproximativ 40 de miliarde de dolari, reflecta mai degrabă o economie în stagnare decât una funcțională.

După o tranziție dureroasă în anii ’90 – marcată de inflație, prăbușirea industriei grele și șomaj – România a început o creștere susținută după 2000.

În 2007, anul aderării la Uniunea Europeană, PIB-ul ajunsese la 166 miliarde dolari.

Criza financiară din 2009 a tras temporar frâna economiei, dar relansarea a fost consistentă.

Potrivit datelor Băncii Mondiale, între 1989 și 2024, PIB-ul României a crescut de aproape nouă ori, ajungând la aproximativ 353 miliarde de dolari.

Doar în ultimii cinci ani, între 2019 și 2024, s-a înregistrat o creștere de 41%, de la 250 la 353 miliarde de dolari.

Economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, subliniază că și venitul pe locuitor a crescut semnificativ – cu peste 43% în același interval – ajungând la 7.530 USD anual.

Totuși, în buzunarul românilor, aceste cifre nu se simt întotdeauna.

Venitul brut mediu lunar rămâne la aproximativ 4.000 de lei, iar aproape 8% dintre tineri  spun că nu le ajung banii nici pentru nevoile de bază.

România ocupă locul 53 în lume în Indicele Dezvoltării Umane, sub Uruguay sau Muntenegru, ceea ce arată că nu doar mărimea PIB-ului contează, ci și calitatea vieții, educația și sănătatea.

Am parcurs un drum lung, dar mai avem. Iar asta o putem face prin vot. Avem un vot, o țară!