De la creștere în greutate, la variația ritmului cardiac. Efectele antidepresivelor asupra sănătății fizice au fost clasificate pentru prima dată

Efectele secundare ale diferitelor antidepresive au fost clasificate pentru prima dată și au dezvăluit diferențe uriașe între medicamente. Cercetătorii au analizat impactul pe care aceste medicamente îl aveau asupra pacienților în primele opt săptămâni de la începerea tratamentului.

Astfel, unele au avut ca efect o creștere în greutate de până la 2 kg sau o variație a ritmului cardiac de până la 21 de bătăi pe minut, potrivit unui studiu citat de BBC, care arată că aproximativ opt milioane de persoane din Regatul Unit iau antidepresive.

Cercetătorii au avertizat că diferențele mari în efectele secundare pot influența starea de sănătate a oamenilor și capacitatea acestora de a continua tratamentul prescris. Ei spun că cei care citesc aceste informații nu ar trebui să își întrerupă tratamentul, dar au cerut ca antidepresivele să fie adaptate cât mai atent nevoilor fiecărei persoane.

„Există mari diferențe între [antidepresive], iar acest lucru este important nu doar pentru pacienții individuali, ci și pentru că un număr mare de oameni le iau, astfel încât chiar și schimbări modeste ar putea avea un efect semnificativ asupra întregii populații”, spune profesorul cercetător Oliver Howes.

Se știa deja că antidepresivele afectează sănătatea fizică. Studiul realizat de King’s College London și Universitatea din Oxford este primul care a realizat o clasificare, pentru ca efectele medicamentelor să poată fi comparate cu ușurință.

Echipa a analizat 151 de studii referitoare la 30 de medicamente utilizate frecvent în tratarea depresiei, implicând peste 58.500 de pacienți.

Nu toată lumea dezvoltă efecte secundare, dar, în medie, rezultatele publicate în revista medicală The Lancet au arătat:

– O prescripție de opt săptămâni cu agomelatină a fost asociată cu o scădere în greutate de 2,4 kg comparativ cu maprotilina, care a dus la o creștere de aproape 2 kg;

– O diferență de 21 de bătăi pe minut între fluvoxamină, care încetinea ritmul cardiac, și nortriptilină, care îl accelera;

– O diferență de 11 mmHg în tensiunea arterială între nortriptilină și doxepină.

„Este clar că niciun antidepresiv nu este identic cu altul”, spune dr. Atheeshaan Arumuham de la King’s College London.

Aceste diferențe se pot cumula în moduri care devin importante din punct de vedere clinic, inclusiv printr-un risc crescut de infarct sau accident vascular cerebral.

Asta înseamnă că chiar și persoanele cu același diagnostic ar putea potrivite antidepresive diferite, în funcție de preferințele proprii și de afecțiunile de sănătate.

Dr. Toby Pillinger a declarat pentru emisiunea Today de la BBC Radio 4: „Majoritatea studiilor pe care le-am analizat au fost relativ scurte. Ne-am concentrat pe o durată de opt săptămâni și chiar și în acest interval am observat modificări semnificative ale parametrilor de sănătate fizică, despre care considerăm că au relevanță clinică.”

„Ultimul lucru pe care mi-l doresc este ca această poveste să sperie oamenii”, a adăugat el. „Vreau ca acest lucru să fie privit ca o încurajare pentru indivizi de a lua inițiativa și de a se implica în luarea deciziilor împreună cu medicul lor.”

Cum alegi antidepresivul care ți se potrivește

Într-un scenariu ipotetic, Sarah, 32 de ani, John, 44 de ani, și Jane, 56 de ani, au primit toți același diagnostic de depresie și li s-au recomandat antidepresive.

Însă fiecare dorește să evite efecte secundare diferite. Pentru Sarah, prioritatea este evitarea creșterii în greutate, în timp ce John are deja hipertensiune, iar Jane are colesterolul ridicat.

Dr. Pillinger, care a analizat aceste exemple pentru BBC, spune că fiecăruia i s-ar recomanda un medicament diferit. Astfel:

Sarah ar trebui să ia un antidepresiv care nu duce la creștere în greutate, cum ar fi agomelatina, sertralina sau venlafaxina, mai degrabă decât amitriptilina sau mirtazapina, care sunt mai susceptibile să determine creștere în greutate.

John ar trebui să evite medicamente precum venlafaxina, amitriptilina sau nortriptilina, care cresc tensiunea arterială, și i s-ar potrivi mai bine citalopramul, escitalopramul sau paroxetina.

Pentru Jane, unele antidepresive sunt asociate cu un nivel mai ridicat al colesterolului, inclusiv venlafaxina, duloxetina și paroxetina, astfel încât ar putea să le evite. Citalopramul sau escitalopramul sunt mai neutre în privința colesterolului și i s-ar putea potrivi mai bine.

Câți oameni ar trebui să urmeze un alt tratament medicamentos?

Este prea simplist să se spună că există antidepresive bune și rele, afirmă cercetătorii. Deși amitriptilina crește greutatea, ritmul cardiac și tensiunea arterială, ea ajută, de asemenea, la ameliorarea durerii și a problemelor de somn.

Per ansamblu, cea mai prescrisă clasă de antidepresive – inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), precum paroxetina, citalopramul, escitalopramul și sertralina – tind să aibă mai puține efecte secundare fizice. Fluoxetina – un ISRS cunoscut și sub numele de Prozac – a fost asociată, în studiu, cu o scădere în greutate și o creștere a tensiunii arteriale.

Profesoara Andrea Cipriani, de la Universitatea din Oxford, a declarat că este „imposibil” de spus câte dintre milioanele de oameni cărora li se prescriu antidepresive ar trebui, de fapt, să urmeze un alt tratament medicamentos.

Totuși, ea spune că există o tendință spre “medicamente generice, ieftine”, ceea ce face ca 85% dintre rețetele pentru antidepresive din Regatul Unit să se rezume doar la trei medicamente: ISRS-urile citalopram, sertralină și fluoxetină. Ea a adăugat că aplicarea concluziilor acestui raport ar duce la o „reducere semnificativă a acelui 85%”, permițând „unui număr mai mare de persoane să aibă acces la tratamente mai potrivite”.

Cercetătorii dezvoltă un instrument online gratuit care să îi ajute pe medici și pacienți să aleagă medicamentul potrivit.

Totuși, acest lucru ar necesita în continuare o schimbare semnificativă de cultură în cadrul NHS.

Studiul a analizat doar ceea ce s-a întâmplat în primele opt săptămâni de la începerea tratamentului. Dr. Pillinger a declarat că „datele complementare” sugerează că modificările observate pe termen scurt „vor persista”, dar acest lucru trebuie încă testat riguros.

Dr. Prasad Nishtala, de la Universitatea din Bath, care nu a fost implicat în studiu, a spus că rezultatele sunt „noi și valoroase”.

El a adăugat: „Într-un context real, în care pacienții iau adesea antidepresive timp de luni sau ani, riscurile cumulative sunt probabil mai mari, în special în rândul celor cu depresie cronică.”

Daniela Mîndrilă