Președintele Vladimir Putin are un interes profund pentru super-arme, demonstrat de entuziasmul său public față de rachetele hipersonice, precum și de cele de croazieră și față de torpilele cu armament nuclear, despre care se spune că au o rază de acțiune nelimitată.
Cu toate acestea, plasarea pe orbită a unor dispozitive nucleare, care ar putea viza sistemele de sateliți ale SUA, ar reprezenta o nouă frontieră a capacităților agresive în creștere ale Rusiei și ar putea transforma spațiul în câmpul de luptă al secolului XXI.
Asta ar forța SUA să dezvolte și să desfășoare noi contramăsuri în spațiu, adăugând un alt ingredient periculos la cursa înarmărilor din ceruri.
Rusia, China, Coreea de Nord și Iran investesc masiv în capacități legate de spațiul cosmic și, în special, în arme anti-satelit, reprezentând o amenințare gravă la adresa rețelei globale de comunicații prin satelit a Americii, de care depind toate ramurile armatei americane pentru navigație, lovituri de precizie și comandă și control.
Rusia are deja o capacitate anti-satelit agresivă. Aceasta a efectuat cel puțin un test confirmat al unei arme anti-satelit bazate în spațiu. Un mini-satelit a fost lansat de pe „nava-mamă” înarmat cu un proiectil care a fost apoi testat.
Sateliții ruși au fost, de asemenea, manevrați în apropierea sateliților americani într-o manieră amenințătoare. În 2021, Rusia a testat o armă antirachetă lansată de la sol asupra unui satelit defunct din epoca sovietică, Cosmos 1408, spulberându-l.
Anul trecut, SUA au avertizat că Kremlinul se folosește de bruiajul extins al semnalelor GPS din spațiu pentru a interfera cu operațiunile cu drone din Ucraina.
„Rusia folosește unele arme anti-spațiale pe câmpul de luptă”, a declarat Kari Bingen, un fost oficial de rang înalt din cadrul serviciilor de informații ale Pentagonului, care lucrează în prezent la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington.
De asemenea, se spune că Rusia a dezvoltat un sistem laser terestru, numit Kalina, despre care oficialii americani cred că ar putea fi „capabil să orbească sateliții”.
De ce ar face Rusia pasul următor și ar înarma sistemele spațiale cu dispozitive nucleare? Radiațiile produse de o explozie nucleară în spațiu ar distruge toți sateliții aflați în raza vizuală a detonării. Aceasta ar putea avea un impact devastator asupra sistemelor de comunicații și de avertizare timpurie ale SUA.
În spațiu, din cauza lipsei oxigenului, principalul efect distructiv al unei explozii nucleare ar proveni de la radiațiile care călătoresc prin spațiu cu viteza luminii.
Sateliții americani sunt întăriți pentru a rezista atacurilor cinetice și bruiajului electronic, dar sunt lipsiți de apărare în fața unui atac nuclear țintit.
Lansarea de arme nucleare pe orbită ar reprezenta o încălcare gravă a Tratatului privind spațiul cosmic din 1967, semnat de Rusia. Printre alte principii, tratatul interzice plasarea armelor nucleare „sau a altor arme de distrugere în masă pe orbită sau pe corpuri cerești ori staționarea lor în spațiul cosmic”.
Informațiile furnizate de SUA cu privire la presupusul proiect rusesc rămân învăluite în secret, dar experții în domeniul apărării au declarat că acesta ar fi foarte riscant, imposibil de gestionat și potențial autodistructiv.
„Mie mi se pare una dintre armele-minune anunțate de președintele Putin în 2018”, a declarat Douglas Barrie, expert în domeniul aerospațial la Institutul Internațional pentru Studii Strategice cu sediul la Londra.
„Înarmarea spațiului a început deja cu o serie de sisteme capabile să țintească sateliți, dar utilizarea armelor nucleare pe orbită pentru a ataca sateliți [în cazul unui război între Rusia și Occident – n.r.] ar risca cu siguranță să provoace daune colaterale atât propriei tale tabere, cât și celei opuse.”
Capacitatea potențială de a plasa arme nucleare pe orbită a fost demonstrată în mod spectaculos de chinezi în 2021.
Beijingul a trimis o rachetă cu rază lungă de acțiune care a zburat în jurul lumii și a lansat un vehicul de planare hipersonic, care a călătorit pe orbită joasă până în China.
Armata americană a declarat că pare a fi o „armă de primă utilizare”, capabilă să transporte un focos nuclear. Beijingul a negat acest lucru.
Tehnologia nu era nouă. A fost inițiată de Uniunea Sovietică în anii 1960 și era cunoscută atunci sub numele de sistem de bombardament orbital fracționar (Fobs).
Cu toate acestea, testul reușit al Chinei din 2021 și, acum, posibilitatea unui plan rusesc de a lansa în spațiu un sistem anti-satelit cu armament nuclear subliniază viitoarele provocări coșmarești de securitate cu care se confruntă SUA și aliații săi occidentali.
Urmărește-ne pe Google News
