Însă, chiar și dacă, sau când, atacurile se vor opri, va rămâne un pericol invizibil care va persista mult timp: dispozitivele neexplodate. Ucraina este acum una dintre cele mai minate țări din lume, cu aproximativ un sfert din teritoriul său, o suprafață mai mare decât Anglia, împânzit cu explozibili.
Chiar înainte ca Rusia să înceapă să intensifice bombardamentele în această vară, orașul Șostka și întreaga regiune Sumî acumulaseră deja un număr mare de mine neexplodate și alte tipuri de muniții. În Sumî, asta înseamnă că drumurile pe care localnicii le foloseau cu încredere nu mai pot fi parcurse, parcurile și pădurile au devenit periculoase, iar terenurile agricole care hrăneau comunitățile trebuie acum abandonate.
„Acum câteva zile, au fost 40 de drone Shahed deasupra noastră. Acum pot arunca mine, așa că, chiar dacă nimic nu explodează imediat, există mereu șansa ca ceva să sară în aer mai târziu”, spune Yelyzaveta Kyseliova, în vârstă de 21 de ani, locuitoare din Șostka și specialistă în explozibili. „Oamenii sună de obicei la armata ucraineană când văd ceva suspect, dar minele sunt peste tot acum, lansate de drone, împrăștiate de rachete. Acum două săptămâni, o familie a fost ucisă pe un drum pe care mergea de ani de zile. Nu era o potecă ascunsă. Mina fusese plasată acolo recent, probabil de o dronă”, spune ea, conform The Guardian.
Activisții locali afirmă că incidentele cu mine sunt atât de frecvente, încât unii locuitori nici nu se mai obosesc să le raporteze. În sudul Ucrainei, într-un alt oraș de pe linia frontului intens bombardat, Herson, Liudmila Krivorotko trăiește cu pierderea a doi dintre copiii ei, uciși de muniții neexplodate.
În iarna anului 2022, ea și cei patru copii ai ei au părăsit localitatea, recent eliberată, dar încă aflată sub tiruri rusești, pentru a se refugia la rude. Ce nu știau era că, în retragere, armata rusă minase drumurile civile, transformându-le în capcane mortale. Mașina Krivorotkăi a detonat una dintre aceste mine antipersonal.
„Doi dintre copiii mei, fiul meu de 19 ani și fiica mea de 22 de ani, au murit pe loc. Eu am leșinat, iar fiica mea cea mică a fost grav rănită. Fiul meu de 14 ani, Mikhailo, a suferit o comoție, dar a reușit să ne tragă pe toți afară din vehicul”, povestește ea.
Au reușit să ajungă pe jos în satul cel mai apropiat, unde au fost salvați de soldați ucraineni.
Krivorotko a avut un plămân perforat și coaste rupte, iar fiica ei cea mică a supraviețuit cu răni serioase la față și piept. La doi ani de la tragedie, spune că trupurile lor poartă încă cicatricile.
„Nu avem unde să ne refugiem în siguranță, peste tot este război”.
Minele, în mod tradițional, conțin o încărcătură explozivă declanșată de victimă. Sunt concepute să explodeze când cineva le calcă, trage de un fir-capcană sau chiar le atinge sau le mută. Ele pot avea forme și dimensiuni variate, în funcție de ținta vizată.
Forțele sovietice au folosit în Afganistan mici mine explozive în formă de fluture, care continuă să mutileze copiii care le ridică din curiozitate. Acestea au fost găsite și în teritoriile ucrainene anterior ocupate.
De la începutul invaziei la scară largă, aproape 1.000 de persoane au fost rănite și 359 ucise de mine și alte resturi explozive de război în Ucraina, inclusiv cel puțin 18 copii, potrivit datelor furnizate de Serviciul de Urgență al Statului Ucrainean.
Paul Heslop, expert ONU în deminare, afirmă că deja există peste 1 milion de mine împrăștiate pe teritoriul Ucrainei și că forțele ruse au plantat capcane în mod extins în zonele pe care le-au părăsit. Acestea includ mine mari cu plăcuță de presiune (adesea numite mine antitanc sau antivehicul), care conțin o cantitate mai mare de explozibil (între 5 și 10 kg) și sunt declanșate de vehicule mai grele, cum ar fi mașinile, tancurile sau camioanele militare.
„Există, de asemenea, o cantitate imensă de proiectile neexplodate, rachete, grenade și mortiere din timpul luptelor, în special în zona tampon, unde artileria are o rază de aproximativ 30 km”, spune Heslop.„Demarăm operațiuni de deminare într-un context de complexitate și amploare fără precedent.”
Ucraina s-a alăturat recent Poloniei, Finlandei, Estoniei, Letoniei și Lituaniei în anunțarea retragerii din Convenția de la Ottawa, care reglementează și limitează utilizarea majorității tipurilor de mine antipersonal. Țările invocă amenințarea Rusiei, cu care au frontieră comună, drept principal motiv al acestei decizii.
În cazul Ucrainei, situația este și mai complicată, întrucât guvernul continuă operațiunile de deminare umanitară chiar în timp ce analizează folosirea minelor pentru a frâna avansul trupelor rusești.
„În contextul unei amenințări asimetrice, Ucraina este forțată să asigure un nivel adecvat de capacitate defensivă”, spune Andrii Danyk, responsabilul național pentru deminare. ”Totuși, deminarea umanitară rămâne una dintre prioritățile politicii de stat.”
Înapoi în regiunea Sumî, Yelizaveta Kiseliova colaborează cu Crucea Roșie Ucraineană pentru a reduce temerile localnicilor din Șostka și împrejurimi, care încearcă să-și refacă viețile.
„Facem multe activități educaționale. Le spunem oamenilor ce să facă și ce să nu facă dacă găsesc mine. Încercăm să le arătăm cum pot fi mai în siguranță.”
Totuși, chiar și în locurile unde se desfășoară sesiuni informative, schimbarea comportamentului este dificilă, spune Kiseliova: „Oamenii se obișnuiesc cu războiul. Atât timp cât nu mor, li se pare că e în regulă.”
Copiii și adolescenții sunt deosebit de vulnerabili. „Copiii pur și simplu iau lucruri de pe jos. Iar adolescenții vor să încerce lucruri riscante.”
Urmărește-ne pe Google News
