Conflict în Orientul Mijlociu. Iranienii se confruntă cu pierderea locurilor de muncă și cu sărăcia: ”E ca și cum totul s-ar fi oprit peste noapte”
Asal, o designeriță independentă în vârstă de 30 de ani care locuiește la Teheran, primea în mod constant proiecte din străinătate. Însă, după aproape două luni fără internet, ea a declarat pentru CNN: „Niciun proiect nou, niciun răspuns. E ca și cum totul s-ar fi oprit peste noapte.” Asal este una dintre milioanele de iranieni pentru care conflictul Iranului cu Statele Unite și Israelul este profund personal. Aceștia și-au pierdut locurile de muncă și sunt împinși spre sărăcie.
La un pas de lacrimi, ea a spus că veniturile sale nu mai acoperă nici măcar cheltuielile de bază. Asal este una dintre milioanele de iranieni pentru care conflictul Iranului cu Statele Unite și Israelul este profund personal. Aceștia și-au pierdut locurile de muncă și sunt împinși spre sărăcie.
Puține sectoare au fost cruțate. Printre mulțimea de șomeri recenți se numără muncitori din rafinării și din industria textilă, șoferi de camion, însoțitori de zbor și jurnaliști.
Economia Iranului se afla într-o stare deplorabilă înainte de conflict. Venitul pe cap de locuitor a scăzut de la aproximativ 8.000 de dolari în 2012 la 5.000 de dolari în 2024, devastat de inflație, corupție și sancțiuni.
Perspectivele sunt și mai sumbre. Potrivit Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), până la 4,1 milioane de persoane ar putea intra în sărăcie din cauza conflictului.
Potrivit PNUD, pagubele materiale provocate de mii de atacuri aeriene au dus la strămutări masive. Conform publicației EcoIran, peste 23.000 de fabrici și întreprinderi au fost afectate.
Acest lucru a dus la pierderea directă a unui milion de locuri de muncă, afirmă Gholamhossein Mohammadi, viceministrul muncii și securității sociale din Iran. În plus, potrivit estimărilor publicației iraniene Etemad Online, consecințele indirecte au lăsat fără loc de muncă încă un milion de persoane.
Perturbarea transportului maritim și, prin urmare, a importurilor, a afectat și economia deja fragilă a Iranului, „punând în pericol 50% din locurile de muncă din Iran și împingând încă 5% din populație în sărăcie”, potrivit lui Hadi Kahalzadeh de la Quincy Institute, un think tank specializat în politică externă.
„Multe firme și-au suspendat activitatea sub presiunea combinată a războiului, inflației, recesiunii și prăbușirii cererii”, scrie Kahalzadeh.
Rata anuală a inflației a atins 72% în martie, dar a fost mult mai mare pentru produsele de bază, potrivit datelor oficiale.
Atacurile aeriene israeliene de luna trecută asupra unor complexe petrochimice uriașe au lăsat mii de muncitori în concediu fără plată. Au fost lovite și cele mai mari oțelării din Iran, dar două dintre ele – Mobarakeh Steel și Khuzestan Steel – neagă că ar fi concediat angajați.
Cu toate acestea, daunele masive aduse industriei grele se propagă în întreaga economie. Producătorul de remorci Maral Sanat, cu sediul în apropierea frontierei cu Azerbaidjanul, a concediat 1.500 de muncitori din cauza lipsei de oțel. Una dintre cele mai mari firme textile din Iran – Borujerd – a concediat 700 de muncitori.
Multe fabrici de produse lactate și-au suspendat activitatea din cauza lipsei materialelor esențiale de ambalare, afirmă Kahalzadeh de la Institutul Quincy.
Soheila, o însoțitoare de zbor cu experiență, a declarat site-ului independent de știri Fararu că, pe 28 februarie, „eram pe punctul de a pleca la un zbor când m-a sunat o colegă și mi-a spus că totul a fost anulat. Contractele noastre expirau în martie, așa că, până la reluarea zborurilor, nu vom fi plătiți”.
Șomaj în creștere
Situația se repetă în toată țara și în toate sectoarele. Datele oficiale arată o creștere bruscă a numărului de cereri de șomaj – cu 147.000 de solicitanți în ultimele două luni, de aproximativ trei ori mai mult decât anul trecut.
„Povara cade cel mai greu asupra lucrătorilor din sectorul informal și asupra lucrătorilor cu calificare scăzută și medie din sectorul formal, care beneficiază de cea mai mică protecție și au cea mai mică influență politică”, potrivit lui Kahalzadeh.
Mass-media iraniană a raportat că cea mai mare firmă de comerț electronic din țară – Digikala – a început o serie de concedieri în mai multe departamente. Întreprinderile și lucrătorii care depind de internet, care „ar fi putut deveni un sprijin strategic pentru controlul crizei șomajului postbelice, sunt ei înșiși extrem de vulnerabili”, a raportat agenția de știri de stat ILNA.
Jafar, un analist de date, a declarat pentru Fararu că firma sa s-a închis complet, lăsând fără loc de muncă peste 50 de angajați. „Acum mă gândesc să lucrez în domeniul transportului cu mașini la comandă doar pentru a supraviețui. Am chirie și datorii de plătit și habar n-am ce va urma”, a declarat el, potrivit sursei citate.
Iranul declară că SUA nu mai sunt în poziţia de a-şi “dicta politica” altor ţări
Consecințele lipsei accesului la internet
Lipsa accesului la internet este deosebit de problematică pentru femeile care lucrează de acasă.
Somayeh, o femeie de vreo 50 de ani din Isfahan, predă limba germană online de ani buni. Clasele ei erau mereu pline, dar, fără acces la internet, a fost nevoită să treacă la aplicații locale, care nu sunt foarte fiabile.
„Nimic nu mai funcționează cum trebuie”, a declarat ea pentru CNN la telefon. „Elevii nu se pot conecta toți în același timp, iar platformele se blochează mereu.”
Femeile au depus o treime din toate cererile de șomaj de la începutul războiului.
Numărul șomerilor a pus o presiune suplimentară asupra unui sistem de securitate socială deja solicitat, într-un moment în care veniturile statului sunt epuizate.
Însă, fără un sprijin rapid din partea guvernului – amânări de plăți fiscale și de asigurări, împrumuturi cu dobândă redusă și ajutoare speciale pentru firmele mici – se prevede o creștere mult mai mare a șomajului, potrivit Etemad.
Bloomberg: Prima navă cu gaz natural lichefiat ar fi traversat Strâmtoarea Ormuz după două luni de blocaj
Perspectivele sunt sumbre
Criza economică a alimentat criticile la adresa politicii economice a guvernului.
„Guvernul dispune o majorare salarială de 60% pentru angajații săi, permițându-le în același timp multora dintre ei să lucreze de la distanță cu salariu integral. Între timp, întreprinderile economice, incapabile să-și permită salariile, își concediază angajații”, a declarat Saeed Tajik, membru al Camerei de Comerț din Teheran, într-un interviu acordat Fararu.
Camera de Comerț a afirmat că păstrarea locurilor de muncă trebuie să fie prioritatea economică principală a țării, îndemnând companiile să fie alături de angajați „cu compasiune și sacrificiu” în timpul acestei crize.
Guvernul afirmă că aceste greutăți sunt consecința unui război nedrept impus iranienilor de către SUA și Israel. Se pare că acesta intenționează să extindă programul de cupoane lunare care îi ajută pe cei mai săraci să-și procure produse de bază.
Inflația, șomajul și penuria au creat „o situație gravă și complicată”, a scris luni ziarul conservator Ettelaat. „Aceste probleme nu pot fi ignorate cu cuvinte politicoase sau declarații generale. Guvernul ar putea avea în curând nevoie de programe speciale pentru o economie de război.”
Chiar înainte de începerea războiului, greutățile și inflația au provocat proteste la nivel național, care au fost reprimate brutal.
În aproape toate domeniile vieții, în tot Iranul, perspectivele sunt sumbre, pe măsură ce războiul intră într-o situație de incertitudine fără ieșire.
În Isfahan, profesoara de limbi străine Somayeh a declarat pentru CNN: „Scăderea veniturilor este gravă, dar ceea ce este și mai grav este această incertitudine constantă. Nu știi niciodată ce se va întâmpla în continuare.”

