Buzău | Conacul Grigorescu, vechi de aproape o sută de ani, a fost readus la viaţă de o familie europeană. Este un loc cu personalitate unde frumusețea se găsește pretutindeni, iar mâncarea este de top

România este şi o ţară a gusturilor multiculturale pentru că străinii cărora le-a plăcut să se aşeze şi să trăiască aici au adus cu ei şi un bagaj culinar. Sau au vrut să îl descopere pe cel al românilor şi să îl îmbogăţească. O poveste multiculturală, româno-germano-poloneză, a renăscut conacul Grigorescu de la poalele Carpaţilor de Curbură, un popas în căutarea gustului pierdut.

Un conac boieresc de aproape o sută de ani a fost readus la viaţă de o familie europeană. El este german, ea româncă, dar şi cu origini poloneze, iar Parisul i-a ajutat să se cunoască. Până la urmă au ales să stea unde în Curbura Carpaţilor, departe de agitaţia lumii, iar bucătăria i-a ajutat să se apropie de natură şi de gospodarii locului. Pentru că acolo viaţa are gust.

Conacul Grigorescu din Rătești, construit la începutul anilor ’30 din secolul trecut, a devenit casa de suflet a unui cuplu europeană.

Au păstrat aproape tot ce era vechi și frumos în conac. Iar priveliștea și bogățiile zonei i-au determinat pe cei doi să viseze la mai mult. Și așa au ajuns să primească oaspeți, iar Juranda, pasionată de bucătărie, pregătește bunătăți aparte. Brânza de capră o pregătește chiar ea. Iar din grădină și din pădure culege verdețuri proaspete care i-au dat idei de arome aparte.

Juranda a învățat multe din bucătria internațională, dar a adaptat totul la specificul zonei. Și a combinat legume, verdețuri, cărnuri și alte minuni pe care le găsește la producătorii din curbura Buzăului: făina e de la moara din sat, pastele artizanale din Berca, ouăle sunt luate din cuibarele vecinilor. Primul care gustă preparatele este, desigur, Thorsten, soțul Jarandei.

După ce au experimentat în propria bucătărie, cei doi soți au vrut să extindă conceptul de slow-food și altor producători din județul Buzău. Și oricine este binevenit să le încerce rețetele.