Ce posibilități are Iranul de a ataca România

Amenințarea iranului a speriat multă lume, însă dincolo de tăria cuvintelor se cuvinte să ne uităm la ce posibilități are Iranul de a ataca România.

Amenințarea balistică iraniană se bazează pe o cifră cheie: 2.000 de kilometri. Această este raza de acțiune a rachetei Sejjil-2, cel mai periculos vector din arsenalul Gărzii Revoluției.

Din punct de vedere geografic, distanța de la punctele de lansare din vestul Iranului până la București sau baza de la Deveselu este de aproximativ 1.900 – 2.100 de kilometri. Acest lucru înseamnă că România se află exact la limita exterioară a razei de acțiune a Teheranului, transformând teritoriul național într-o potențială țintă în cazul unui conflict extins.

Ceea ce face rachetă Sejjil-2 deosebit de periculoasă este utilizarea combustibilului solid. Spre deosebire de modelele mai vechi, care necesitau ore de pregătire pentru alimentare, acest tip de rachetă poate fi lansat de pe platforme mobile în doar câteva minute. Această mobilitate reduce drastic fereastră de detectare a sateliților de avertizare timpurie, oferind sistemelor de apărare anti-rachetă un timp de reacție extrem de scurt pentru calcularea traiectoriei și lansarea interceptorilor.

Totuși, un atac asupra României ar trebui să străpungă un sistem de apărare stratificat, începând cu „filtrul” turcesc. Turcia, membru cheie al NATO, găzduiește la Kurecik un radar de bandă X ultra-performant, special conceput pentru a detecta lansările din Iran în primele secunde. Orice rachetă care s-ar îndrepta spre România ar trebui să traverseze spațiul aerian al Turciei, unde ar fi întâmpinată de sistemele de apărare aliată și de aviația de vânătoare, înainte de a se apropia de granițele noastre.

Ultima barieră este sistemul Aegis Ashore de la Deveselu. Acesta nu este un sistem ofensiv, ci unul de interceptare pură, echipat cu rachete SM-3. Acestea funcționează prin impact cinetic, lovind rachetă inamică în spațiul extra-atmosferic și distrugând-o prin forța coliziunii, fără a folosi explozibili. Deveselu a fost construit special pentru a neutraliza amenințări de tipul rachetelor iraniene cu rază medie, fiind considerat cea mai avansată „umbrelă” balistică de care beneficiază România în prezent.

O altă dimensiune a amenințării este reprezentată de dronele din familia Shahed, utilizate deja la scară largă în conflictele moderne. Deși au o viteză redusă, aceste drone pot parcurge distanțe mari și pot fi lansate în roiuri pentru a copleși radarele. Totuși, din cauza distanței enorme și a vitezei mici, o dronă lansată din Iran ar fi o țintă ușoară pentru avioanele F-16 sau sistemele Patriot ale României mult înainte de a-și atinge ținta, făcând acest scenariu mult mai puțîn probabil decât un atac cu rachete balistice.

În concluzie, deși Iranul deține tehnologia necesară pentru a atinge România, succesul unui astfel de atac este minim datorită integrării noastre în sistemul de apărare NATO. Securitatea națională nu se bazează doar pe geografie, ci pe un lanț de radare și interceptori care pornește din Golful Persic și se termină la Deveselu.