Ce a răspuns Pochettino când Trump l-a întrebat pe antrenorul SUA: ”Puteți câștiga Mondialul?”

După două decenii fără vreun succes, naționala de fotbal a SUA – echipa gazdă a celui mai mare Campionat Mondial din istorie – se confruntă cu dubla provocare: de a cuceri publicul unei țări tensionate și de a concura cu succes pe un teren istoric nefavorabil.

La conducerea operațiunii se află sud-americanul Mauricio Pochettino (Murphy, Argentina; 54 de ani), probabil antrenorul naționalei americane cu cea mai complexă misiune dintre toți, care a acceptat să răspundă la întrebările jurnaliștilor El Pais.

Când Donald Trump v-a abordat, întrebându-vă dacă puteți câștiga Cupa Mondială, nu ați ezitat: „Desigur, domnule președinte!”. Chiar credeți asta?

Mauricio Pochettino: Am răspuns așa, în primul rând pentru că așa cred. În al doilea rând, pentru că atunci când primul reprezentant al unei țări îți pune această întrebare… Dacă aș fi președinte și antrenorul nu mi-ar răspunde cu vehemență că da, l-aș concedia. Ce faci cu un antrenor care se îndoiește de șansele sale? Încă din prima zi, când am acceptat această provocare, am spus: oricare ar fi presiunea, să o transformăm într-o sursă de energie. La suprafață, această presiune nu există, deoarece nimeni nu consideră SUA un candidat. Dar noi, când am acceptat, am spus: „De ce nu?”. Dacă analizezi alte Cupe Mondiale, vezi cazuri precum cel al Marocului în 2022 sau al Coreei în 2002, care au ajuns în semifinale.

Creșterea fotbalului în SUA înseamnă o scădere a audiențelor celorlalte sporturi tradiționale? Nu o vedeți ca pe o amenințare?

Cred că este loc pentru toți. Statele Unite au aproape 400 de milioane de locuitori. Și sunt 80 de milioane de latino-americani care au soccerul (n.r. – denumirea americană pentru fotbal) în ADN. Aici sunt mulți oameni care vor să accelereze dezvoltarea fotbalului. Care este problema? Că vor rezultate imediat. Vor să creeze infrastructuri pentru ca să joace copiii și, în același timp, vor ca un Messi sau un Cristiano să apară deja. Această legătură emoțională cu jocul durează să se dezvolte.

Ce numiți relație emoțională cu jocul?

Copilul nu trebuie să aștepte până la 12 ani pentru a începe să atingă mingea cu picioarele. Trebuie să înceapă să joace, când începe să meargă. În fotbal nu este suficient doar să fii un bun atlet. Această relație din copilărie cu mingea determină modul în care concurezi ca adult. Acest lucru nu se predă nici la universități, nici la școlile de fotbal. Ce se întâmplă? Se copiază multe metode. Se înființează școli de fotbal în Statele Unite și li se spune copiilor: „pasează mingea de colo-colo, întoarce-te și șutează când ajungi acolo”. Fotbalul nu este asta. Noi, când învățăm, când ne raportăm la joc, o facem cu libertate absolută. Eu iau mingea și fratele meu, vărul meu sau prietenul meu care este cu doi ani mai mare decât mine, mi-o ia. Și eu cum fac să i-o iau înapoi? Asta e jocul, nu e ceva robotizat. Cu cât începe mai devreme această relație, cu atât mai repede vor apărea acele talente care există în Brazilia, Argentina, Anglia sau Spania. Doar în acest aspect, Statele Unite nu pot reduce decalajul încă. În rest, da. În pregătire, în mentalitate, în psihologie, în înțelegere… Asta e mai mult decât acoperit. Lipsește doar relația cu jocul încă din copilărie. Asta este ceea ce determină caracterul de învingător al marilor puteri ale fotbalului.

Germania, Brazilia, Italia, Argentina, Spania… fac parte din marea istorie a fotbalului. SUA sunt aproape o pagină albă. Vă atrage ideea de a fi fondatorul?

Accept aroganța spaniolă, argentiniană, engleză, franceză… Dar când văd aroganță în Statele Unite, cred că există puțină confuzie. „Eu sunt din Statele Unite. Sunt numărul unu. Noi suntem cei mai buni. Ne-am luptat și am ajuns primii pe Lună…”. Dar apoi nu concurez și nu câștig. Cred că în fotbal ne confruntăm cu un dezechilibru între ceea ce cred ei că sunt și ceea ce sunt. Sper să putem câștiga. Dar ceea ce ne interesează cel mai mult este să dotăm structura fotbalului din Statele Unite cu un echilibru în care provocarea să se bazeze pe realitate. Pentru că uneori întâlnim mulți oameni care cred că Statele Unite trebuie să câștige pentru că „suntem cei mai buni din lume la baschet și la hochei…”.

Știm cum joacă Anglia, Franța, Spania… Jucătorii din țările cu o mare tradiție au un caracter recognoscibil. Care este stilul echipei americane?

Cultura lor este ludică. Ei vor să joace. Noi le spuneam: „băieți, a juca fotbal este una, a concura este alta”. Sunt două sporturi complet diferite. Ei cresc într-o cultură a jocului. De ce? Dacă începi în MLS și după trei luni nu ai câștigat niciun meci și ai ajuns pe ultimul loc, care este consecința dacă nu există promovări sau retrogradări, nici competiție internațională? Sportul american îi recompensează pe învinși! Dar fotbalul este diferit: dacă îl recompensezi pe cel care nu câștigă… Dacă nu ai obiective, nu lupt. Dacă pierd, ce se întâmplă? Nimic. Doar antrenorul este dat afară. Apoi, jucătorul american este disciplinat. Dar are un simț al confortului care nu este bun în fotbal. Ne-a luat un an și jumătate să schimbăm această mentalitate.

Statele Unite sunt mai polarizate ca niciodată, la toate nivelurile…

Cum putem ajuta societatea să facă față tuturor situațiilor de conflict pe care le trăim în lume? Creând emoții pozitive, de afecțiune, de iubire, de empatie, de fericire. Aici ne concentrăm: pe a crea prin fotbal, care este un sport ce unește oameni de toate rasele, religiile, culturile. Este o legătură care deschide mintea tuturor. Trebuie să reușim să ne unim pentru a demonstra că societatea se poate schimba prin valorile și principiile noastre. A denunța este ușor. Greu este să generăm situații cu cuvinte care să construiască, nu să ne îndepărteze și mai mult spre extreme. Aceste principii ni le oferă jocul. Acest joc este foarte bogat. Are multe fațete. Fotbalul nu este doar un sport pe care îl joci pentru a te distra. Fotbalul înseamnă solidaritate, înseamnă apropiere. De ce aș denunța ceea ce toată lumea știe deja că trebuie denunțat, când pot influența milioane de oameni într-un mod creativ?