Cât te costă, de fapt, să cumperi un apartament în Bucureşti

Achiziţia unei locuinţe nu înseamnă doar rata lunară, ci şi suma consistentă pe care trebuie să o ai pregătită încă din prima zi. O analiză recentă arată cum se poziţionează Bucureştiul în raport cu alte capitale europene atunci când vine vorba despre aceste cheltuieli iniţiale şi cât de mult pot ele influenţa decizia de cumpărare.

România se numără printre ţările cu cele mai mici costuri iniţiale pentru achiziţia unei locuinţe din Europa.

Când vorbim despre credite ipotecare, primul lucru la care ne gândim este dobânda. Însă, înainte de dobândă, vin costurile iniţiale. Iar aici România stă surprinzător de bine.

Potrivit unei analize prezentate de economedia.ro, Bucureştiul se află în topul capitalelor europene cu cele mai mici taxe şi costuri asociate cumpărării unei locuinţe prin credit.

Costurile minime de achiziţie în Bucureşti reprezintă doar 1,59% din preţul locuinţei. Mai jos se situează doar Chişinău şi Praga.

Pentru un apartament mediu cu două camere, evaluat la aproximativ 107.500 de euro, costurile iniţiale ajung la circa 2.500 de euro. În alte capitale europene, acestea pot ajunge la zeci de mii de euro.

Aceste costuri includ taxa de înregistrare a proprietăţii, onorariul notarial, comisioanele bancare, evaluarea imobilului şi, uneori, comisionul brokerului.

În Bucureşti, cea mai mare pondere o au onorariile notariale, cuprinse între 1,5% şi 2% din valoarea locuinţei. În schimb, taxa de înregistrare este zero, iar comisionul de acordare a creditului poate fi, în unele cazuri, eliminat.

Diferenţele devin evidente atunci când comparăm cu alte capitale. În Budapesta, costurile ajung la 5,48% din valoarea locuinţei, în Roma la 5,66%, în Madrid la aproape 8%, iar în Viena depăşesc 11%.

În Paris, costurile minime pot trece de 58.000 de euro pentru un apartament similar. Practic, suma necesară la început poate decide dacă tranzacţia este posibilă sau nu.

La nivel european, cele mai mari cheltuieli sunt reprezentate de taxa de înregistrare şi onorariile notariale. În Madrid sau Berlin, taxa de înregistrare poate ajunge la 6%, iar în Budapesta la 4%.

În Paris, costurile notariale pot urca până la 8% pentru anumite proprietăţi. Comparativ, România are unele dintre cele mai reduse niveluri la acest capitol.

Concluzia analizei este că accesibilitatea unei locuinţe nu depinde doar de raportul dintre preţ şi salariu sau de dobândă, ci şi de aceste costuri iniţiale.

Din acest punct de vedere, România rămâne competitivă în Europa. Rămâne însă întrebarea dacă, în condiţiile unor taxe reduse, principala problemă rămâne preţul locuinţelor sau puterea de cumpărare a românilor.