Bloomberg, despre Delta Văcărești: În interiorul „sălbăticiei urbane accidentale” din București

În capitala României, un megaproiect eșuat din epoca comunistă a devenit un model pentru o nouă generație de „parcuri naturale” care oferă spațiu atât pentru viața sălbatică, cât și pentru oameni, se arată într-un material amplu realizat de publicația Bloomberg.

La sfârșitul lunii noiembrie 2006, naturalistul român Vlad Cioflec a pornit pe străzile Bucureștiului în căutarea țestoasei europene de apă. Înarmat cu o hartă turistică a orașului găsită în torpedoul tatălui său, a fost atras de o zonă mare, nemarcată – un petic aproape pătrat situat chiar la sud de centrul orașului.

Locul se numea Văcărești, după complexul monahal din secolul al XVIII-lea care a fost redus la ruine în anii 1980 ca parte a planului dictatorului român Nicolae Ceaușescu de a construi un lac artificial uriaș. Ca multe dintre proiectele grandioase de urbanism pe care liderul comunist le-a impus orașului – precum Palatul Parlamentului, cea mai mare clădire din Europa – groapa căptușită cu beton era extrem de ambițioasă și prost proiectată. În timp ce hidrologii încercau să găsească o soluție pentru a o umple cu apă, Ceaușescu a fost înlăturat de la putere și, în ziua de Crăciun a anului 1989, executat.

Megaproiectul neterminat a rămas neglijat timp de 17 ani – un bazin puțin adânc, înconjurat de un dig de cinci metri. Se spunea că acolo bandele din București aruncau cadavre și că se făceau tranzacții cu droguri. Dar Cioflec era hotărât să-și continue căutarea reptilelor acvatice, o specie autohtonă aflată în declin. „Mi-am spus: «Sar gardul și văd ce se întâmplă»”, povestește el. „Dacă sunt țestoase, cât de rău poate fi?”.

Ce a găsit a fost o sălbăticie în formare: copaci tineri, bălți de apă dulce și pajiști deschise, pline de grămezi de gunoi, mobilier abandonat și anvelope, dar și de viață sălbatică. „Șarpe de iarbă, broască de mlaștină, păsări răpitoare, multe păsări de apă”, își amintește el.

Pentru Cioflec, aceasta a fost începutul unei implicări de aproape două decenii în Văcărești, un spațiu verde de 180 de hectare care a devenit între timp primul „parc natural urban” al orașului – o enclavă accidentală de biodiversitate neîmblânzită în mijlocul uneia dintre cele mai aglomerate și poluate capitale europene. Încă în mare parte neatins, locul a fost protejat de Asociația Parcul Natural București, un ONG lansat în 2014.

Anul trecut, Văcărești a intrat într-o nouă etapă, când Ministerul Mediului din România a aprobat un plan de management pentru parc, care prevede protejarea corpurilor de apă, refacerea habitatelor și construirea unui centru adecvat pentru vizitatori. Dincolo de digul său de beton, Văcărești a început să inspire și alte spații verzi din jurul Bucureștiului. Aceste proiecte reimaginează foste ferme, terenuri virane și bazine abandonate ca noduri într-un sistem urban de infrastructură ecologică – refugii pentru fauna sălbatică ce altfel ar avea dificultăți în a găsi locuri unde să trăiască.

Grădină închisă

Într-o dimineață ploioasă de vară, Cioflec a condus un grup de vizitatori într-un tur al Văcăreștiului, alături de directorul BNPA, Dan Bărbulescu. Deși se află la doar câteva stații de metrou de centrul orașului, accesul în zonă poate fi încă dificil. Vizitatorii trebuie să coboare digul de beton construit pentru a reține apele lacului. Zeci de oameni au venit la tur, coborând cu grijă pe o rampă de lemn instabilă și alunecoasă din cauza ploii.

Odată ajuns în interior, te afli într-un bazin căptușit cu beton – o senzație ciudată, ca într-o grădină închisă, cu alergători și bicicliști care circulă deasupra.

Aproximativ la jumătate din dimensiunea Central Park, Văcărești nu a fost niciodată planificat sau amenajat. În schimb, Cioflec îl descrie ca fiind autoorganizat, asemenea modului în care plantele colonizează roca goală a insulelor vulcanice. „Această zonă, acum 30 de ani, era un pustiu plat – un șantier abandonat, cu beton și resturi metalice”, spune el.

Exemple de refacere naturală a ecosistemuli pot fi găsite în întreaga lume, în locuri unde mediile create de om au fost lăsate să revină la natură – adesea din cauza războiului, dezastrelor sau eșecurilor economice. După catastrofele nucleare de la Cernobîl și Fukushima, de exemplu, orașe întregi din zonele de excludere au devenit experimente în desfășurare de restaurare a sălbăticiei. „Parcuri accidentale” mai mici apar atunci când centrale electrice, complexe de închisori, situri industriale sau parcuri de distracții sunt abandonate.

În primii ani după oprirea lucrărilor la Văcărești, baza de pământ s-a transformat într-o pajiște presărată cu puieți. „A fost un amestec de ceea ce au adus păsările, ceea ce a adus vântul și ceea ce au aruncat oamenii”, spune Cioflec, inclusiv cireși sălbatici, meri și nuci. Ciorile scăpau nuci pe digurile de beton pentru a le sparge; cele pierdute au dat naștere unei păduri mici, apărute în solurile superficiale ale digului.

În anii ’90, ploile și zăpezile au umplut o rețea de bălți, iar parcul a atras o populație de animale influențată de intervențiile umane și de depozitarea deșeurilor, inclusiv păstori ilegali care își duceau oile și caprele la pășunat. În fiecare Paște, românii mănâncă miel, iar resturile erau aruncate aici, transformând peisajul într-un loc sângeros și atrăgând animale necrofage.

Câțiva oameni locuiau și ei în Văcărești. Documentarul din 2020 „Acasă, My Home” urmărește familia Enache, care trăia în afara sistemului, jucându-se de-a v-ați ascunselea cu autoritățile și înotând în lacurile parcului.

Cioflec a revenit mereu în parc, descoperind tot mai multe animale: jderi de fag, arici, bizami, broaște și, odată cu venirea primăverii, țestoasele pe care le căuta. În cele din urmă, a devenit un fel de protector neoficial al zonei, patrulând împotriva braconierilor și a incendiilor provocate de țigări aruncate.

A găsit aliați printre locuitorii Bucureștiului, inclusiv Dan Bărbulescu. Împreună, au contribuit la recunoașterea oficială a Văcăreștiului ca parc în 2016.

Parcul atrage acum locuitori, elevi, fotografi și pasionați de păsări. A schimbat modul în care bucureștenii văd natura: nu doar ca ceva din afara orașului, ci ca parte din el.

A inspirat și alte proiecte – coridoare verzi în jurul Lacului Morii și strategia Centurii Verzi a Bucureștiului.

Coridoare verzi și provocări

Râurile Dâmbovița și Colentina funcționează ca artere ecologice.

Aceste spații sunt recunoscute ca ecosisteme noi – habitate create din combinații neașteptate de specii, dar care pot susține biodiversitate valoroasă.

Totuși, există probleme: sărăcia, lipsa investițiilor și conflictele legate de terenuri. Schimbările climatice afectează puternic zona: lacurile din Văcărești s-au redus cu aproximativ 70% în ultimii ani.

Fără intervenție, zona ar putea deveni complet împădurită.

Viitorul Văcăreștiului

Noul plan de management prevede restaurarea habitatelor și rezolvarea problemelor legate de apă, inclusiv prin colectarea apei de ploaie.

Există idei de a introduce animale precum cai sau bivoli pentru a controla vegetația.

Între timp, administrarea parcului a fost preluată de autoritățile locale, iar ONG-urile rămân implicate doar consultativ.

Un simbol al transformării

Transformarea Văcăreștiului este plină de ironie: un proiect megalomanic al unui dictator a devenit un exemplu de urbanism natural și inițiativă civică.

Cioflec speră că noi specii vor ajunge aici, precum șarpele bici caspic sau șacalul auriu.

„În câțiva ani, cineva va anunța primul șacal în Văcărești și voi spune: v-am spus eu!”