Blocarea Strâmtorii Bab el-Mandeb din Marea Roșie ar închide una dintre cele mai importante rute comerciale ale lumii

Războiul din Iran intră într-o fază periculoasă, după atacul din 28 martie al rebelilor Houthi asupra Israelului, în apropierea zonei Beersheba. Semnalul este unul strategic: există riscul real ca strâmtoarea Bab el-Mandeb din Marea Roșie să fie blocată, ceea ce ar închide una dintre cele mai importante rute comerciale ale lumii. În contextul în care peste 80% din comerțul global se desfășoară pe mare, o astfel de mișcare ar putea provoca un efect domino economic global.

Situația devine critică deoarece o altă rută majoră este deja afectată. Prin strâmtoarea Ormuz trecea, înainte de escaladarea conflictului, aproximativ 20% din petrolul mondial și circa 22% din comerțul global cu gaz natural lichefiat. Blocarea parțială a acestei rute limitează drastic fluxurile energetice, iar alternativele sunt insuficiente: conductele din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite pot transporta aproximativ 6,5 milioane barili pe zi, față de aproape 20 milioane în mod normal prin Ormuz.

Impactul economic este imediat. Potrivit estimărilor FMI, o creștere de 10% a prețului petrolului determină o majorare a inflației globale cu aproximativ 0,3-0,4 puncte procentuale. În paralel, piața LNG este extrem de vulnerabilă. Japonia și Coreea de Sud au rezerve doar pentru câteva săptămâni, iar lipsa livrărilor nu poate fi compensată rapid, spre deosebire de petrol.

Miza nu este doar energetică, ci geopolitică. Controlul „punctelor de sufocare” ale comerțului global – Ormuz, Bab el-Mandeb, Canalul Suez, Malacca, Bosfor sau Canalul Panama – devine central într-un nou tip de competiție globală. China și Rusia au investit masiv în rute alternative: Beijingul controlează porturi strategice în Oceanul Indian și Mediterana, iar Moscova dezvoltă ruta arctică, cunoscută drept „Drumul Polar al Mătăsii”.

În paralel, Iranul acționează în coordonare economică și strategică cu aceste mișcări. China cumpără până la 80-90% din exporturile de petrol iranian, iar acordul bilateral prevede investiții de aproximativ 400 de miliarde de dolari. Rusia a semnat, la rândul ei, un parteneriat strategic pe termen lung cu Teheranul și furnizează sisteme militare și tehnologie.

Blocarea simultană a mai multor strâmtori ar crea un scenariu extrem: Ormuz restricționată, Bab el-Mandeb blocată de Houthi, Canalul Suez afectat, iar strâmtoarea Malacca sub presiune. În acest caz, comerțul global ar depinde de rute alternative controlate de Rusia și China, inclusiv ruta arctică, ceea ce ar schimba echilibrul economic global.

Consecințele ar fi directe: creșteri masive ale prețurilor la energie, scumpirea îngrășămintelor, creșterea prețurilor la alimente și probleme pentru transportul aerian și industria auto. Estimările indică inclusiv o posibilă lipsă de aproximativ 600.000 de tone de aluminiu pe piața globală în 2026, ceea ce ar afecta producția industrială.

Concluzia este că războaiele din Iran și Ucraina nu sunt crize separate, ci părți ale aceleiași competiții pentru controlul rutelor comerciale globale.