BBC: Florentino Perez, ”un om într-un buncăr”. O ”nouă eră” la Real Madrid?

BBC continuă seria analizelor despre situația de la Real Madrid, pe fondul crizei la cea mai galonată echipă din istoria Champions League.

Cunoscutul comentator Guillem Balague face o radiografie completă a situației de la clubul ”meregue”, în așteptarea instalării lui Jose Mourinho ca antrenor, și trage linie după ultima conferință de presă a lui Florentino Perez, prima în ultimii 10 ani.

”Ceea ce a pus în scenă marți președintele Real Madrid, Florentino Perez – apărând după mai bine de un deceniu fără conferințe de presă pentru a se înfuria pe jurnaliști, a invoca conspirații și a avertiza că dușmanii săi îl pot scoate doar ”în focuri” din Bernabeu – a fost un om într-un buncăr, înconjurat de dușmani reali și inventați”, scrie jurnalistul.

”A fost semnalul de start al unei noi ere. Pentru că, deasupra acelei ore haotice, plana adevărul pe care toți cei din sală îl știau deja: Jose Mourinho se întoarce la Real Madrid, la 13 ani după mandatul său exploziv anterior”, spune Balague, despre ce va urma la Real Madrid:

Și iată ce se potrivește perfect: întreaga filozofie managerială a lui Mourinho – mentalitatea de asediu, cadrul „noi împotriva lumii”, transformarea nemulțumirilor în arme, folosirea mass-media ca dușmani – este perfect calibrată pentru climatul pe care Perez l-a cultivat de ani de zile.

”Un președinte care este extrem de critic față de arbitri, care crede că mass-media vrea să-l distrugă și că Barcelona este favorizată de La Liga ”și-a găsit în sfârșit antrenorul ideal”.

De ce revenirea lui Mourinho are sens

Jose Mourinho s-ar întoarce la Real Madrid după 13 ani de absență.

”Paranoia domnește pe coridoarele puterii de la Bernabeu și va fi acum prezentă și în banca de rezerve alături de Mourinho – deși, de fapt, predecesorul său, Alvaro Arbeloa, a adoptat deja această viziune asupra lumii”, scrie Balague, completând:

”Acesta este, mai mult decât orice, motivul pentru care această numire are sens în mintea lui Perez.

Vestiarul Madridului este fracturat. Au existat certuri între jucători. Vinicius Jr a obținut ce a vrut când Xabi Alonso a fost demis din funcția de antrenor. Kylian Mbappe nu este iubit și pare un corp străin în club.

La toate acestea se adaugă faptul că echipa a terminat al doilea sezon consecutiv fără un trofeu important.

În acest haos intră un om cu mâna de fier, un nume de familie faimos și toleranță zero pentru insubordonare.

Pentru un președinte de club care nu-și poate controla propriile vedete, atracția lui Mourinho este evidentă”.

Dar pofta nu este același lucru cu înțelepciunea, scrie jurnalistul BBC, care menționează că,  înainte ca Madridul să sărbătorească întoarcerea lui  „The Special One”, merită să ne punem o întrebare mai dificilă: va repeta aceleași greșeli?

Rănile din trecut nu s-au vindecat

Cifrele nu sunt îngăduitoare. Mourinho nu a câștigat un titlu de campionat în ultimii 11 ani. A fost demis – sau, practic, îndepărtat – în cinci dintre ultimele sale șase posturi.

”La Tottenham, documentarul Amazon „All or Nothing” a surprins ceva revelator. Antrenamentele erau descrise ca fiind plictisitoare. Jucătorii erau dezinteresați. Discuțiile sale cu echipa la pauză oscilau între indiferență și țipete.

După înfrângeri, își învinuia jucătorii în public. La final, vestiarul se divizase în trei tabere: un grup mic de loialiști, un grup mai mare care îl ura activ și o majoritate apatică căreia pur și simplu nu-i mai păsa. Nu a câștigat nimic și a lăsat clubul într-o stare mai proastă decât cea în care l-a găsit”.

La baza acestor eșecuri se afla ceva dincolo de tactică. Era vorba de cultură, mai spune Balague, care trage o concluzie:

”Marele punct slab al lui Mourinho a fost întotdeauna presupunerea că personalitatea sa – aura sa, forța sa de voință – este suficientă pentru a trece peste valorile pe care o instituție le-a construit de-a lungul deceniilor”.

La Spurs, identitatea clubului, oricât de fragilă era, s-a dezintegrat în jurul său.

Anumite părți ale diagnosticului său asupra situației, la fel ca la Manchester United, au fost perfecte – dar probabil a folosit medicamentul greșit, crede jurnalistul.

Real Madrid nu este Spurs, nici măcar Manchester United sau Chelsea, nici Roma.

Este un club cu propria sa cultură, propria sa ierarhie a mândriei și propriile sale așteptări foarte particulare cu privire la ceea ce înseamnă victoria.

Când Mourinho a fost aici ultima oară, între 2010 și 2013, a lăsat în urmă relații atât de deteriorate încât el însuși, în ianuarie anul acesta, a descris acea perioadă ca fiind „aproape violentă”.

”Rănile din acea perioadă, care a adus un titlu de campion și o Cupă a Regelui, nu s-au vindecat complet. Fanii sunt divizați. Dar Florentino Perez, liderul echipei, le-a spus deja: avem dușmani și voi lupta. Intră Mourinho”.

Controverse, rupturi și conspirații

Deci, cum ar arăta o revenire mai înțeleaptă? Domeniile în care Mourinho trebuie să se îmbunătățească nu sunt un mister.

”Trebuie să recunoască faptul că victoria este o viziune comună, nu un slogan pe care îl impune”.

Punctele cheie din mandatele sale la Spurs și Manchester United se citesc ca un manual al lucrurilor pe care nu trebuie să le faci: eșecul de a-și adapta pe deplin metodele la lotul său, ignorarea nevoilor unora dintre oamenii din jurul său, asumarea meritelor pentru victorii în timp ce dă vina pe alții pentru înfrângeri.

La Madrid, cu Vinicius și Mbappé într-o coexistență deja fragilă, cu un vestiar căruia i s-a permis să-și conducă propria politică timp de doi ani, orice repetare a certurilor dintre ei ar putea produce o catastrofă rapidă, crede jurnalistul BBC.

”Problema Vinicius-Mbappe merită mai multă atenție. Trei antrenori – Carlo Ancelotti, Xabi Alonso, Arbeloa – nu au reușit să-i facă să funcționeze ca un parteneriat.

Chimia care trebuia să facă din Madrid cel mai temut atac din Europa pur și simplu nu s-a materializat”.

Bilanțul lui Mourinho cu combinații sau personalități dificile este mixt, dar să rămânem cu speranța, spune Balague, adăugând:

”El l-a făcut pe atacantul Samuel Eto’o să joace ca extremă dreaptă la Inter Milano și au câștigat tripla. A gestionat dinamica Cristiano Ronaldo-Karim Benzema la Madrid, menținându-i funcționali, chiar dacă nu întotdeauna confortabili.

El poate face acest lucru. Dar numai dacă este dispus să gestioneze cu empatie și comunicare, mai degrabă decât doar cu autoritate”.

Cerințele sale au fost deja prezentate. El vrea să aibă un cuvânt de spus în privința transferurilor – nu neapărat nume, ci poziții, zone de nevoie.

”El a identificat dezechilibre în lot. În prima sa perioadă la Madrid, a insistat pentru Luka Modric, Sami Khedira și Mesut Ozil, iar istoria a dat dreptate tuturor celor trei alegeri”.

De asemenea, vrea să-și aibă staff-ul în jurul său, oamenii lui în roluri-cheie. Clubul vrea să-și păstreze departamentul medical și de pregătire fizică.

”Dacă Mourinho va putea nu doar să accepte, ci și să lucreze cu această structură hibridă – antrenorii lui, medicii lor – va fi un test timpuriu al cât de mult s-a schimbat cu adevărat”.

Ceea ce este, de asemenea, real este greutatea a ceea ce moștenește.

Două sezoane fără titluri și o echipă care a jucat fără intensitate și a terminat sub top 10 în faza grupelor din Liga Campionilor – de două ori.

Conferința de presă a lui Florentino Perez de ieri nu a menționat nimic din toate acestea. El a vorbit despre presă, despre conspirații, despre dușmanii săi. O face întotdeauna în privat, dar niciodată atât de deschis până acum.

A cântat din partitura lui Mourinho

”Mourinho va trebui să o facă. Și, dincolo de a vorbi despre asta, va trebui să rezolve problema câștigând încrederea elevilor săi.

Gestionând cultura, mai degrabă decât distrugând-o. Înțelegând că clubul la care se alătură este mai mare decât orice persoană”.

Conferința de presă de ieri ar putea foarte bine să fi marcat începutul a ceva.

”Fie că este vorba de o renaștere sau de o recidivă, depinde aproape în totalitate de faptul dacă Mourinho a învățat ceva din ultimul deceniu. El spune că da. Madridul este pe cale să afle”, încheie Guillem Balague analiza BBC.