Bacteria care provoacă sifilis, depistată la un schelet uman de acum 5.500 de ani din Columbia. Descoperirea susține ipoteza că sifilisul ar proveni din Americi

Cea mai veche dovadă a existenţei bacteriei Treponema pallidum, bacteria care provoacă sifilis şi câteva infecţii cronice ale pielii, a fost identificată într-un schelet vechi de 5.500 de ani descoperit în Columbia, fapt care susţine ipoteza că sifilisul provine din zona Americilor, conform unui studiu publicat joi, 22 ianuarie, în revista Science, transmite vineri Live Science.

Dovezile genetice sugerează că persoana a fost infectată cu o tulpină necunoscută anterior de T. pallidum, fapt ce se adaugă complicatului tablou al evoluţiei sifilisului.

Oamenii de ştiinţă dezbat de secole originea geografică şi răspândirea sifilisului. Cea mai veche şi mai bine documentată epidemie de sifilis s-a produs în Europa în secolul XV, iar primele teorii au sugerat că sifilisul a fost dus în Americi de Cristofor Columb sau că, dimpotrivă, Columb şi echipajul său ar fi adus sifilisul din Lumea Nouă.

Studii mai recente, bazate pe analize ADN, au identificat bacteria T. pallidum la un om care a murit în jurul anului 1.000 d.Hr. în Chile, dar şi la câteva persoane ce au murit între anii 350 î.Hr şi 570 d.Hr. în Brazilia, descoperiri care atestă faptul că această bacterie exista în Americi cu mult înainte de expediţia lui Columb.

Cercetătorii au izolat cel mai vechi genom de T. pallidum

În noul studiu, cercetătorii au izolat cel mai vechi genom de T. pallidum de până acum, din scheletul unui vânător-culegător de vârstă mijlocie, care a murit în Columbia acum 5.500 de ani.

“Rezultatele noastre împing înapoi asocierea T. pallidum cu oamenii cu mii de ani”, a declarat într-un comunicat autorul principal al studiului, Davide Bozzi, biolog la Universitatea din Lausanne, Elveţia.

Genomurile antice de Treponema sunt extrem de dificil de recuperat şi se găsesc de obicei în schelete care prezintă urme osoase ale leziunilor bolilor treponemale, cum ar fi găuri care fac osul să pară mâncat de molii, care sunt adesea asociate cu stadiile ulterioare ale infecţiei. În mod surprinzător, scheletul vechi de 5.500 de ani care conţine dovezi ale T. pallidum nu avea leziuni scheletice evidente, deşi alte schelete din zonă aveau.

În timp ce investigau noul genom de T. pallidum, pe care l-au numit TE1-3, cercetătorii au descoperit că acesta era o linie diferită de toate celelalte subspecii de T. pallidum identificate până în prezent. Pe baza unei analize statistice a diferenţelor dintre genomuri, cercetătorii au estimat că TE1-3 s-a separat de tulpinile actuale în urmă cu aproximativ 13.700 de ani. Acest lucru sugerează că Treponema a început să circule în America cu mii de ani mai devreme decât credeau anterior experţii.

Cum se transmite infecția

Dar noul genom nu clarifică dacă liniile timpurii de Treponema, cum ar fi TE1-3, erau capabile de transmitere sexuală, precum sifilisul veneric.

“Dovezile genomice actuale, împreună cu genomul nostru prezentat aici, nu rezolvă dezbaterea de lungă durată despre originea sindroamelor bolilor în sine, dar arată că există această lungă istorie evolutivă a agenţilor patogeni treponemali care se diversificau deja în America cu mii de ani mai devreme decât se ştia anterior“, a declarat în comunicat co-autoarea studiului, Elizabeth Nelson, antropolog molecular la Universitatea Metodistă de Sud din Dallas.

Într-o perspectivă similară publicată în Science, Molly Zuckerman şi Lydia Bailey, antropologi de la Universitatea de Stat din Mississippi care nu au fost implicaţi în studiu, au scris că noua descoperire “indică o origine a sifilisului în cele două Americi, mai degrabă decât în Europa”. Compararea genomurilor progresiv mai vechi de Treponema cu datele genetice moderne ar putea ajuta la reformularea strategiilor de control al infecţiilor cu sifilis, care a revenit la nivel global în ultimul deceniu, au scris ele, precum şi la a ajuta cercetătorii să înţeleagă istoria bolilor infecţioase.

“Este posibil ca sifilisul din secolul al XV-lea să fi fost prima boală infecţioasă emergentă globalizată şi un prevestitor al tuturor celor ulterioare, de la HIV/SIDA la COVID-19“, au scris Zuckerman şi Bailey.

Noua descoperire arată “potenţialul unic al paleogenomicii de a contribui la înţelegerea evoluţiei speciilor şi a potenţialelor riscuri pentru sănătatea comunităţilor din trecut şi din prezent“, a declarat în comunicat co-autorul studiului, Lars Fehren-Schmitz, genetician la Universitatea din California, Santa Cruz. (Preluare Agerpres)