Avertisment: Dependența de jocuri de noroc erodează controlul decizional și poate declanșa comportamente suicidare

Psihologul Radu Leca a explicat, pentru tvrinfo.ro, mecanismele profunde care fac ca dependența de jocuri de noroc să fie una dintre cele mai periculoase forme de adicție, atât din punct de vedere psihologic, cât și social.

Specialistul avertizează că natura imprevizibilă a recompensei și degradarea graduală a controlului decizional pot duce, în timp, la situații extreme.

„Recompensa aleatorie și iluziile de control alimentează o dependență care se hrănește din speranță, nu din plăcere constantă”, spune Radu Leca, subliniind că fenomenul – aproape-câștigul – amplifică speranța și blochează rațiunea.

Potrivit psihologului, un factor crucial care crește riscul suicidar în rândul jucătorilor patologici este degradarea situației economice personale. Datoriile mari, pierderea locului de muncă și presiunea de a-și proteja familia pot genera disperare acută.

„Criza financiară devine adesea declanșatorul decisiv al gândurilor suicidare, când viitorul pare imposibil de reconstruit”, afirmă Leca.

La acest tablou se adaugă rușinea și stigmatul social, care îi fac pe mulți să ascundă problema și să evite să ceară ajutor. „Rușinea îl izolează pe jucător, transformând problema în secret și diminuând șansele intervenției la timp”, spune psihologul.

Mecanismele cognitive specifice dependenței, precum gândirea disfuncțională, iluziile de control sau minimizarea consecințelor, erodează capacitatea persoanei de a vedea alternative reale. „Distorsiunile cognitive îi fac pe oameni să creadă că nu mai există căi reale de ieșire, decât cea definitivă”, explică Leca.

Comorbiditățile psihiatrice – depresia, anxietatea, tulburările de personalitate sau abuzul de substanțe – amplifică riscurile, afectând atât impulsivitatea, cât și nivelul de disperare.
„Când dependența se întâlnește cu depresia sau consumul de substanțe, riscul de acțiuni letale crește semnificativ”, avertizează psihologul.

Din perspectivă neurobiologică, dependența afectează simultan sistemele recompensei și controlului inhibitor, ceea ce reduce capacitatea de planificare și favorizează deciziile impulsive. „Disfuncția creierului în reglarea impulsurilor transformă disperarea într-un act impulsiv și ireversibil”, spune Leca.

El a făcut referire și la teoria interpersonală a suicidului, conform căreia percepția de a fi o povară și izolarea socială sunt frecvente în rândul jucătorilor patologici. Expunerea repetată la stres crește, în timp, și toleranța față de riscuri. „Când cineva se simte o povară și profund izolat, iar pragul de toleranță la durere scade, riscul suicidar crește”, precizează Leca.

În privința intervențiilor, psihologul subliniază importanța identificării precoce și a tratamentului integrat. Screeningul realizat în mediul financiar, medical și social, terapia cognitiv-comportamentală specializată, sprijinul financiar structurat și implicarea familiei sunt esențiale pentru reducerea riscului. „Combinarea psihoterapiei, sprijinului social și măsurilor financiare este cheia reducerii riscului suicidar”, afirmă el.

La final, Radu Leca transmite un mesaj de prevenție: „Căutarea ajutorului în momentele de singurătate salvează vieți, niciun om nu trebuie să treacă prin asta singur.”