O înregistrare video publicată recent a unui test cu ceea ce Ministerul britanic al Apărării numește DragonFire, un sistem de armă-laser cu energie dirijată (LDEW), a surprins utilizarea laserului împotriva unei ținte aeriene în timpul unei demonstrații din ianuarie în Scoția.
„Ar putea schimba complet tot ceea ce știm despre apărarea aeriană”, se spune în videoclip, în timp ce o rază laser strălucitoare străbate cerul nopții deasupra unui poligon de tragere din îndepărtatul arhipelag Hebrides, spulberându-și ținta într-o minge de foc.
Ministerul britanic al Apărării spune că DragonFire poate lovi cu precizie o țintă la fel de mică precum o monedă „pe distanțe mari”, dar nu a oferit mai multe detalii. Raza de acțiune exactă a armei este clasificată, a precizat ministerul.
Fasciculul laser poate tăia metalul „ducând la defecțiuni structurale sau la rezultate mai puternice în cazul în care focosul este țintit”, se arată într-o declarație a Ministerului britanic al Apărării.
Ministerul Apărării a estimat prețul de lansare a unei rafale laser de 10 secunde la aproximativ 13 dolari. În schimb, Standard Missile-2, folosită de Marina Statelor Unite pentru apărarea antiaeriană, costă peste 2 milioane de dolari pe lovitură.
Costul rachetelor de apărare aeriană a devenit un subiect fierbinte în cercurile de apărare în ultimii ani, deoarece dronele low-cost și-au demonstrat eficiența pe câmpurile de luptă din Ucraina și în atacurile rebelilor Houthi împotriva navelor comerciale și militare din Marea Roșie și Golful Aden.
Sistemele scumpe de apărare aeriană ale aliaților occidentali au fost cruciale în capacitatea Ucrainei de a se apăra de atacurile rachetelor și dronelor rusești.
„Dronele și rachetele cu costuri reduse au schimbat calculul economic al ofensivei și al apărării în favoarea celor care folosesc volume mari de sisteme fără pilot și muniții ieftine pentru a copleși apărările aeriene și antirachetă mai sofisticate”, a scris James Black, director adjunct pentru apărare și securitate al think tank-ului RAND Europe.
DragonFire ar putea contribui la schimbarea acestui calcul în favoarea Marii Britanii, a spus Black.
„Acest tip de armament de ultimă generație are potențialul de a revoluționa spațiul de luptă prin reducerea dependenței de muniția costisitoare”, a declarat în ianuarie secretarul britanic al Apărării, Grant Shapp, după testul DragonFire.
Dar Black și alții remarcă faptul că laserele precum DragonFire nu și-au dovedit încă eficiența pe câmpul de luptă și vor avea limitări.
Scriind pentru The Conversation luna trecută, Iain Boyd, director al Centrului pentru Inițiative de Securitate Națională de la Universitatea din Colorado, a enumerat câteva probleme ale laserelor.
Ploaia, ceața și fumul împrăștie razele de lumină și diminuează eficiența. Armele cu laser degajă multă căldură, astfel că necesită sisteme de răcire mari. Laserele mobile, montate pe nave sau avioane, vor avea nevoie de reîncărcarea bateriilor. De asemenea, laserele trebuie să rămână fixate pe ținte în mișcare timp de până la 10 secunde pentru a le putea doborî, a spus Boyd.
Britanicii nu sunt primii care au dezvoltat un laser care poate doborî o țintă aeriană.
În 2014, Marina americană a testat și desfășurat cu succes un sistem de arme laser pe USS Ponce în Golful Persic.
Sistemul a fost capabil să atace drone, avioane mici și ambarcațiuni mici. În 2020 și 2021, Marina a testat un sistem laser mai avansat pe USS Portland.
În 2022, un sistem laser a fost instalat pe distrugătorul de rachete ghidate USS Preble. Acest sistem este încă în curs de testare, a declarat contraamiralul Fred Pyle, director al Diviziei de război de suprafață a Marinei, la un simpozion din ianuarie, potrivit Breaking Defense.
Tot în 2022, US Navy a testat cu succes un sistem laser de mare energie împotriva unei ținte reprezentând o rachetă de croazieră.
Dar un raport al Marinei despre acest test a declarat că nu există niciun plan de a-l desfășura pe câmpul de luptă, adăugând că acesta „oferă o imagine a viitorului armelor laser”.
Urmărește-ne pe Google News
