Animale amenințate cu dispariţia, îngheţate de biologi. „Asta nu va opri extincția, dar cu siguranță va ajuta”

Nature’s Safe („Seiful naturii”) este cea mai mare bancă bio de ţesuturi vii din Marea Britanie. Ea adăposteşte probe colectate de la peste 100 de specii de animale.

Astfel, când un animal moare, dispariţia sa nu este văzută ca sfârşitul codului genetic unic conținut în celulele sale. Câteva bucăți mici din corpul său se vor alătura probelor prelevate de la alte specii şi congelate în banca bio.

Probele sunt ținute la -196 grade Celsius în eprubete umplute cu un antigel bogat în nutrienți și propice celulelor. Temperatura este atât de joasă încât toate procesele chimice naturale ale celulelor se opresc – sunt în anabioză, sau „animație suspendată”.

Astfel, în viitor, aceste celule ar putea fi readuse la viață, iar anumite specii ar putea fi salvate de la dispariție.

De unde viața începe din nou

„Asta nu va opri extincția, dar cu siguranță va ajuta”, a spus Tullis Matson, fondatorul băncii Nature’s Seif. „De aici începe viața din nou”, a spus Matson arătând spre o imagine a unei eprubete cu celulele pielii unui ghepard examinată la microscop.

„Animalul a murit în 2019”, a explicat Tullis. „Am trezit acele celule acum câteva zile și puteți vedea acum că sunt peste tot pe ecran. S-au înmulțit și s-au tot înmulțit.”

Celulele pielii sunt potrivite pentru acest proces, în special un tip de celule ale țesutului conjunctiv numite fibroblaste care sunt esențiale procesului de vindecare și reconstrucţie. După ce au fost scoase din congelator și aduse la temperatura corpului într-o baie de nutrienți, celulele se vor divide și multiplica.

În viitor, aceste celule vor ajuta la clonarea unor noi specimene cu ajutorul pachetelor dezghețate cu ADN.

Clonarea animalelor nu este un proces nou. În anul 1996, oamenii de știință din Scoția au clonat oaia Dolly folosind o celulă de la o oaie și oul unei alte oi. Este o tehnologie de reproducere aplicată inițial în cazul animalelor domestice și care acum este folosită în cadrul eforturilor de conservare.

Compania de biotehnologie Revive and Restore a produs de curând o clonă folosind celulele pielii unui dihor în pericol de dispariție care a murit în urmă cu zeci de ani. Ouăle sale au fost înghețate în 1988. Clona care a fost obținută din celulele înghețate, dihorul Elizabeth Ann, s-a născut în decembrie 2020.

Oamenii de știință au folosit aceeași metodă ca să cloneze un cal Przewalski, o specie considerată a fi ultimul cal cu adevărat „sălbatic”, care a costat 60.000 de dolari. Clona numită Kurt trăiește la Grădina Zoologică de la San Diego.

„A fost mai ieftin pentru grădina zoologică să cloneze un cal, cu scopul de a crește diversitatea genetică în rândul populației speciei, decât ar fi fost să aducă un cal dintr-o grădină zoologică din Europa”, a explicat pentru BBC Dr. Ben Novak de la Revive and Restore.

Păstrarea celulelor nu este, însă, cea mai ieftină metodă de a restructura genele, a spus Novak. „Ecologiștii se luptă să salveze speciile, dar nu am reuşit să le salvăm pe toate – distrugerea continuă”.

Înghețarea celulelor și păstrarea lor în băncile bio ne permite să putem reintroduce aceste specii pe viitor, potrivit lui Novak. „Dacă nu facem asta, vom regreta mai târziu.”

De fiecare dată când un animal trebuie eutanasiat sau moare în mod neașteptat, veterinarii grădinilor zoologice colectează o parte din țesutul specimenului pentru a fi pus la păstrare. „Este o rază de lumină”, a spus Tullis. „Moartea animalului, de fapt, ne dă o speranță în legătură cu viitorul speciilor deoarece putem să înghețăm acele gene.”

Printre speciile ale căror celule au fost înghețate în banca Nature’s Safe se numără broasca „pui de munte”, o specie care aproape că a dispărut din cauza unei boli, și coțofana verde de Java, o pasăre care este în pragul dispariției din cauza comerțului.

Anul acesta, la Chester, Goshi, un jaguar femelă a fost găsită moartă în cușca ei. Veterinarul Gabby Drake i-a tăiat cu urechea stângă pe care a trimis-o apoi la Nature’s Seif.

„Jaguarii nu sunt felinele aflate în cel mai mare pericol, dar sunt în declin și suferă aceeași presiune din partea oamenilor ca și alți prădători mari”, a spus Drake. „Era un animal destul de tânăr și nu a avut niciun pui, din păcate. Este trist, dar este bine de știut că țesutul ei viu va merge mai departe”.

„Cu tehnologia ingineriei genomului am putea chiar să creăm diversitate genetică nouă.” Spune Tullis.

Dr. Sue Walker de la Grădina Zoologică din Chester spune că ar putea să mai dureze „zeci de ani până când vom avea tehnologia cu ajutorul căreia să facem ce dorim cu aceste probe”. „Dar dacă nu le colectăm, aceste gene sunt pierdute pentru totdeauna. Am pierdut toată această biodiversitate unică.”