Un aspect esențial al summitului din Alaska este că președintele rus Vladimir Putin ar dori, potrivit relatărilor, să înghețe războiul din Ucraina de-a lungul actualei linii a frontului, în schimbul cedării restului regiunii Donețk.
Rusia deține aproximativ 70% din această regiune (oblast), inclusiv capitala regională cu același nume, după mai bine de un deceniu de lupte în care Donețk și vecina sa, Luhansk, au fost inima sângerândă a conflictului.
Pentru Rusia, obținerea controlului asupra întregii regiuni Donețk ar consolida pretenția sa, nerecunoscută pe plan internațional, asupra regiunii și ar evita noi pierderi militare masive. Pentru Ucraina, retragerea din vestul Donețk ar însemna nu doar pierderea gravă de teritoriu, cu perspectiva unui nou exod de refugiați, ci și prăbușirea unui bastion împotriva oricărei viitoare înaintări rusești.
Potrivit unei estimări realizate de agenția de presă Reuters, Ucraina mai deține aproximativ 6.600 km pătrați de teritoriu în Donețk. Aproximativ un sfert de milion de oameni locuiesc încă acolo, au declarat recent oficiali locali.
Principalele centre urbane includ Kramatorsk, Sloviansk, Kostyantynivka și Drujkivka. Acest teritoriu face parte din principala regiune industrială a Ucrainei, Donbas (Bazinul Donețului), deși economia sa a fost devastată de război.
„Realitatea este că aceste resurse, cel mai probabil, nu vor putea fi accesate timp de cel puțin un deceniu, din cauza minelor [terestre]…”, a declarat pentru Reuters dr. Marnie Howlett, lector în Politică Rusă și Est-Europeană la Universitatea din Oxford. „Aceste pământuri au fost complet distruse, aceste orașe complet rase de pe fața pământului.”
Un raport recent al Institute for the Study of War (ISW), cu sediul în SUA, descrie o „centură-fortăreață” ce se întinde pe 50 km prin vestul Donețkului. „Ucraina a petrecut ultimii 11 ani investind timp, bani și eforturi pentru a consolida această centură-fortăreață și pentru a dezvolta o infrastructură defensivă și industrială semnificativă”, se arată în raport.
Relatările din regiune vorbesc despre tranșee, buncăre, câmpuri de mine, obstacole anti-tanc și sârmă ghimpată. Forțele ruse care atacă în direcția Pokrovsk „se angajează într-un efort de cucerire care probabil ar dura câțiva ani pentru a fi dus la capăt”, susține ISW.
Fortificațiile fac, fără îndoială, parte din apărarea ucraineană, dar și topografia are un rol important. „Terenul este destul de ușor de apărat, în special înălțimea Chasiv Yar, care a susținut linia ucraineană”, a declarat pentru BBC News Nick Reynolds, cercetător în război terestru la Royal United Services Institute (RUSI) din Marea Britanie. Totuși, el adaugă: „Dacă ne uităm la topografia Donbasului, și a estului Ucrainei în general, per ansamblu terenul nu favorizează prea mult ucrainenii.”
„Orașul Donețk se află pe un teren înalt. Pe măsură ce mergi spre vest, terenul coboară, ceea ce nu e deloc avantajos pentru ucraineni din punctul de vedere al operațiunilor defensive. Nu e vorba doar de dificultatea luptei corp la corp sau de mișcările în sus și în jos pe dealuri; contează mult și observarea terenului și, prin urmare, capacitatea de a coordona focul de artilerie și alte forme de sprijin fără a fi nevoie să ridici drone. La fel, anumite înălțimi sunt mai bune pentru propagarea undelor radio și pentru coordonarea dronelor.”
Chasiv Yar, pe care rușii au pretins recent că l-au cucerit, „este una dintre ultimele porțiuni de teren înalt pe care ucrainenii le mai controlează”, spune el.
Informațiile obținute fie prin imagini din satelit, fie furnizate de partenerii internaționali ai Ucrainei, fie comerciale, sunt foarte importante, notează Reynolds, „dar nu sunt același lucru cu posibilitatea de a-ți coordona direct propriile misiuni tactice”.
Vestul Donețkului reprezintă doar o mică parte a unei linii a frontului ce se întinde pe aproximativ 1.100 km, dar a fost scena unora dintre cele mai intense atacuri rusești în această vară. Totuși, dacă Moscova și-ar direcționa forțele terestre în altă parte, este puțin probabil că ar obține progrese mai bune.
„În sud, linia frontului din Zaporojie este acum foarte asemănătoare cu cea din Donbas, ceea ce ar însemna din nou lupte prin poziții defensive extinse”, spune Reynolds. „Rușii se confruntă cu aceeași problemă și în nord, încercând să spargă frontul, deci cu siguranță nu ar deschide nicio cale liberă.”
Teoretic, în cazul unui acord de pace, ucrainenii și-ar putea muta linia defensivă mai la vest. Ar exista însă problema terenului nefavorabil, iar construirea unor apărări în adâncime ar necesita timp, chiar și cu ajutorul firmelor civile care nu ar mai lucra sub foc.
Dar teoria este una, iar cercetătorul în război terestru de la RUSI (Royal United Services Institute) nu vede armata ucraineană renunțând la vestul Donețkului fără luptă.
„Chiar dacă administrația Trump ar încerca să folosească sprijinul american continuu sau garanțiile de securitate ca instrument de presiune”, spune Nick Reynolds, „bazându-ne pe comportamentul anterior al Rusiei și pe abordarea explicit tranzacțională pe care a avut-o administrația americană, este greu de crezut că guvernul ucrainean ar dori să cedeze acel teritoriu.”
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că țara sa va respinge orice propunere rusă de a ceda regiunea Donbas în schimbul unei încetări a focului, argumentând că acest teritoriu din est ar putea fi folosit ca trambulină pentru viitoare atacuri.
de Daniela Mîndrilă
Urmărește-ne pe Google News
