Agricultori ucraineni atacați

Vovchansk, Ucraina, la numai patru kilometri de granița cu Rusia. A fost printre primele teritorii invadate de ruși – și tot printre primele eliberate de ucraineni în toamna anului trecut. Când fermierii s-au putut întoarce au găsit câmpurile presărate de mine. Înainte de invazie, lucrau pe aceste ogoare peste 40 de oameni. Acum sunt numai… trei. O parte au plecat, alții s-au înrolat în armată. Anatolii Baranov este unul dintre cei care a rămas.

Anatolii Baranov, agricultor: Totul era minat, asta a fost problema. Acum lucrăm normal, avem tehnologie, tot ce ne trebuie, ne luăm salariile – doar această consecință a războiului, minele, ne împiedică. Suntem din nou stăpânii pământului, dar mereu mai găsim câte o minăsau bombă neexplodată, avem asemenea probleme.

Câmpurile aparțin unei firme cehești – care a revenit imediat după ce teritoriul a fost eliberat. Administratorii spun că o altă uriașă problemă este transportul grânelor. Portul Constanța iese complet din calcul – până la țărmul românesc sunt peste 900 de km, care coincid chiar cu linia frontului.

Petr Dlouhy, inginer agronom: În afară de amenințarea minelor, problema fundamentală este cum să vindem recolta. Unde să o trimitem sau, și mai important, cum să o transportăm, pentru că avem clienți interesați în toată lumea, dar problema e să distribuim. Față de anii trecuți, pierdem jumătate din preț pentru că trebuie să încărcăm grânele în trenuri către Hamburg sau alte porturi din Europa.

Plus costul combustibilului: în fiecare zi, oamenii trebuie să ducă utilajele la jumătate de oră distanță, la adăpost. Cei câțiva kilometri de granița cu Rusia le fac ținte sigure pentru rachete – cum s-a mai întâmplat. Este, de fapt, o altă linie a frontului, unde lupta este mult mai inegală decât între militari.