Agenţia Spaţială Europeană sărbătoreşte 50 de ani de la înfiinţare. Misiuni de pionierat şi programe de cercetare de succes

De jumătate de secol Agenţia Spaţială Europeană (ESA) deschide Europa spre spaţiul cosmic. La 30 mai 1975, Convenţia ESA, actul de naştere al agenţiei, a fost semnată de 10 state, iar până în prezent s-a extins la 23 de state membre, 2 state membru asociat şi un stat cu care cooperează, conform site-ului ESA.

Acest an aniversar oferă oportunitatea de a reflecta atât asupra realizărilor cât şi asupra perspectivelor, notează Agerpres.

În primii ani de la înfiinţare ESA a lansat câteva misiuni de pionierat, aşa cum a fost COS-B, un observator cu raze gamma, sau Giotto, o sondă spaţială concepută pentru o întâlnire cu cometa Halley. Aceste misiuni au marcat începuturile agenţiei şi au pus bazele pentru următoarele sale misiuni şi programe ce au adus o contribuţie importantă în ştiinţa spaţiului cosmic, notează site-ul thehistory.tech.

Programul Ariane

Familia de rachete Ariane, dezvoltată de ESA, reprezintă un vârf al tehnologiei şi inovaţiei spaţiale europene. Aceste lansatoare şi-au câştigat reputaţia de vehicule de încredere pentru a trimite încărcături pe orbită. Recunoscute pentru designul lor robust, precizie şi versatilitate, rachetele Ariane au jucat un rol important în dezvoltarea infrastructurii orbitale prin transportul pe orbită a unor sateliţi de comunicaţii şi militari, unor instrumente ştiinţifice dar şi pentru lansarea unor sonde în misiuni interplanetare.

Ceea ce deosebeşte rachetele Ariane de alte lansatoare a fost abilitatea lor de a servi deopotrivă interesele spaţiale europene dar şi pe cele ale comunităţii spaţiale internaţionale, oferind o opţiune sigură şi eficientă din punct de vedere al costurilor pentru numeroşi clienţi. Rachetele Ariane au cimentat rolul ESA ca jucător major în industria lansatoarelor spaţiale.

Prima lansare a unei rachete Ariane din generaţia 1 a avut loc în decembrie 1979, iar ultima lansare a unei rachete Ariane din generaţia 5 a avut loc în iulie 2023. În prezent rachetele Ariane au ajuns la cea de-a 6-a generaţie.

CITEȘTE ȘI: Agenția Spațială Europeană, jumătate de secol. Valsul „Dunărea Albastră” va fi transmis astăzi în spațiu

Staţia Spaţială Internaţională (ISS)

ESA joacă un rol crucial în programul Staţiei Spaţiale Internaţionale. Modulul laborator Columbus, o staţie de cercetare spaţială de ultimă generaţie, reprezintă un prim exemplu al contribuţiei ESA la dezvoltarea avanpostului orbital. În plus, ESA pregăteşte astronauţi pentru misiuni extinse la bordul ISS. Aceşti astronauţi iau parte la cercetări ştiinţifice, dezvoltări tehnologice şi activităţi de întreţinere ale staţiei spaţiale, având o contribuţie semnificativă la succesul acestui program spaţial internaţional.

Obiectivele principale pentru care a fost construită staţia orbitală este studiul efectelor microgravitaţiei şi a menţinerii vieţii în spaţiu şi ca platformă de observaţie astronomică şi a Pământului. Fiind plasată pe orbită la o altitudine ce variază între 319,6 km şi 346,9 km, ISS poate fi văzută cu ochiul liber de pe Pământ.

La acest proiect participă cinci mari agenţii spaţiale: NASA (Statele Unite ale Americii), Roskosmos (Rusia), JAXA (Japonia), CSA (Canada) şi ESA. Agenţia spaţială europeană a aderat la acest proiect internaţional la 31 ianuarie 1985.

Rosetta şi Philae

Misiunea Rosetta, lansată de ESA, a fost în centrul atenţiei ştiinţifice internaţionale în 2014, când a orbitat cu succes în jurul cometei 67P/Ciuriumov-Gherasimenko şi a lansat sonda Philae care a asolizat pe suprafaţa cometei. Această misiune a fost prima de asolizare controlată pe o cometă, adunând date de maximă importanţă ştiinţifică despre aceste corpuri cosmice rătăcitoare.

Instrumentele din dotarea sondei Philae au analizat compoziţia cometei, i-au cartografiat suprafaţa şi au măsurat proprietăţile sale fizico-chimice. Datele ştiinţifice obţinute au oferit noi indicii cu privire la originile cometelor şi rolul lor în Sistemul Solar, inclusiv cu privire la contribuţia lor la diseminarea apei şi a moleculelor organice pe Pământ dar şi pe alte corpuri cosmice.

Galileo

Sistemul de navigaţie prin satelit Galileo este tot o reuşită a Agenţiei spaţiale europene şi reprezintă răspunsul european la sistemul american GPS. Principalul obiectiv al programului Galileo este de a oferi un sistem de poziţionare prin satelit de mare acurateţe care să facă posibilă dezvoltarea capacităţilor de navigare în mai multe sectoare de activitate, cum ar fi în transporturi, agricultură, telecomunicaţii, servicii de urgenţă şi cercetare ştiinţifică.

Dispunând de o constelaţie de sateliţi pe orbită, sistemul Galileo oferă acoperire globală, acurateţe crescută şi fiabilitate, reducând dependenţa statelor europene de sisteme de navigaţie non-europene.

Sistemul Galileo este interconectat cu sistemele funcţionale GPS/NAVSTAR şi GLONASS. Nivelul de precizie al sistemului european este considerat superior celui oferit de GPS, fiind capabil să furnizeze măsurători orizontale şi verticale cu o precizie de 1 metru, precum şi servicii de poziţionare la latitudini mari cu mult îmbunătăţite faţă de cele actuale.

ExoMars

Programul ExoMars reprezintă o importantă colaborare între ESA şi Agenţia spaţială rusă (Roskosmos). Obiectivul acestui program este de a explora planeta Marte în căutarea urmelor unor eventuale forme de viaţă din trecutul îndepărtat al acestei planete. Din acest program fac parte sonda orbitală Trace Gas Orbiter (TGO) şi roverul Rosalind Franklin.

Sonda TGO, care a ajuns pe orbita lui Marte în 2016, este echipată cu instrumente ştiinţifice concepute pentru a detecta şi analiza urmele de gaze din extrem de rarafiata atmosferă marţiană. TGO îndeplineşte un rol crucial în studierea compoziţiei atmosferice a planetei Marte şi în căutarea unor potenţiali biomarkeri şi a semnelor de activitate geologică.

Războiul din Ucraina a dus la anularea lansării roverului Rosalind Franklin prevăzută pentru anul 2022, în condiţiile în care programul misiunii prevedea folosirea unui vehicul de lansare rusesc, un transportator spaţial construit de ESA şi un modul de asolizare rusesc, numit Kazaciok. Conform ESA, lansarea acestei misiuni va avea loc până în anul 2028, după înlocuirea modulului de asolizare rusesc.

Gaia

Gaia este o iniţiativă astronomică inovatoare, concepută pentru a cartografia poziţiile şi mişcarea a peste 1 miliard de stele din Calea Lactee cu o precizie fără precedent. Obiectivul a fost de a obţine o hartă 3D a galaxiei precum şi date esenţiale cu privire la distanţele până la diferite stele, vitezele şi luminozitatea acestora.

Lansat pe 19 decembrie 2013 de Agenţia Spaţială Europeană (ESA), telescopul Gaia şi-a realizat observaţiile celeste de pe o orbită stabilă aflată la o distanţă de 1,5 milioane de kilometri de Terra, în punctul Lagrange L2. Misiunea Gaia s-a încheiat pe 27 martie 2025.

Telescopul Gaia a observat totodată împrejurimile galaxiei noastre, detectând peste 50 de galaxii pitice aflate pe orbita Căii Lactee, precum şi fluxuri şi roiuri stelare. În interiorul Căii Lactee, Gaia a înregistrat traiectoriile urmate de 150.000 de asteroizi şi a detectat prezenţa a cel puţin 33 de găuri negre.

Observarea Pământului – Programul Copernicus

ESA operează o mini-constelaţie de 7 sateliţi Sentinel de observare a Pământului, în cadrul programului Copernicus. Sateliţii au misiuni diferite. Spre exemplu, Sentinel-1 este specializat în imagistică radar, putând urmări modificări ale suprafeţei terestre, monitorizează banchiza polară şi oferă date vitale în caz de dezastre naturale cum ar fi cutremurele sau inundaţiile. Sentinel-2 se concentrează asupra imagisticii optice de înaltă rezoluţie, permiţând monitorizarea detaliată a suprafeţelor de teren, esenţială pentru planificare agricolă, administrarea suprafeţelor împădurite şi dezvoltare urbană.

Toţi aceşti sateliţi, în mod colectiv, contribuie la monitorizarea climatică, managementul resurselor naturale şi răspuns rapid în cazul producerii unui dezastru natural.

JUICE

Misiunea Jupiter Icy Moons Explorer (JUICE) a fost lansată la 14 aprilie 2023 pentru a studia trei dintre lunile galileene ale lui Jupiter: Ganymede, Callisto şi Europa. Toţi aceşti trei sateliţi ai lui Jupiter ar dispune de corpuri semnificative de apă lichidă sub suprafeţele lor îngheţate, ceea ce le face medii în care ar putea exista viaţă.

Sonda interplanetară JUICE va ajunge în sistemul de sateliţi ai lui Jupiter în iulie 2031, după patru asistenţe gravitaţionale şi opt ani de călătorie. În decembrie 2034, JUICE este aşteptată să intre pe orbită în jurul lui Ganymede pentru prima parte a misiunii sale ştiinţifice, aceasta urmând să devină prima sondă spaţială care va orbita un alt satelit decât satelitul Pământului.

În cadrul misiunii vor fi studiate geologia acestor sateliţi, oceanele lor subterane, câmpul magnetic şi interacţiunea cu puternica centură de radiaţii din jurul lui Jupiter.

LISA Pathfinder

Misiunea LISA Pathfinder, denumită iniţial Small Missions for Advanced Research in Technology-2 (SMART-2), este o sondă spaţială lansată de ESA la 3 decembrie 2015, cu obiectivul de a testa tehnologiile necesare pentru observatorul de unde gravitaţionale Evolved Laser Interferometer Space Antenna (eLISA), a cărui lansare este planificată pentru 2034.

Acestea sunt doar o parte din numeroasele misiuni şi programe derulate în cadrul Agenţiei spaţiale europene. Pentru viitorul apropiat ESA contemplă explorările selenare şi contribuie la programul Lunar Gateway. Acest program prevede amplasarea unei staţii spaţiale pe o orbită circumselenară destinată să servească drept centru de comunicaţii alimentat cu energie solară, laborator ştiinţific, modul de locuire pe termen scurt pentru astronauţi, precum şi zonă de depozitare pentru roverele autonome de explorare. Această staţie orbitală va juca un rol major în programul Artemis al NASA care vizează trimiterea de astronauţi pe Lună.