Weekend dedicat Nadiei Comăneci la TVR 1 și TVR Sport. Astăzi se împlinesc 50 de ani de la primul 10 olimpic

TVR1 și TVR Sport celebrează perfecțiunea. Pe 18 iulie, ziua în care se împlinesc 50 de ani de la primul 10 la Jocurile Olimpice, programele Televiziunii Române vor fi dedicate Nadiei și colegelor ei de la Montreal.

Pe 18 iulie 1976, o copilă de 14 ani și jumătate schimba istoria gimnasticii și obținea prima notă de 10 la Jocurile Olimpice pentru un exercițiu impus din cadrul competiției pe echipe.

Note de 10 Nadia mai luase: și la Cupa Americii și la Campionatele Naționale. Iar la Montreal a luat nu una, nu două, ci șapte.

Nadia Comăneci: Este greu de imaginat că au trecut 50 de ani, jumătate de secol, și cercul este complet pentru că am revenit de unde am plecat. Să sărbătoresc acest moment istoric, nu doar să îl sărbătoresc pentru mine, pentru că a fost un efort de echipă, o circumstanță de a încerca să fac un sport când nu erau prea multe opțiuni pentru fete în acel timp și să sărbătorim istoria gimnasticii, a sportului și să lăsăm ceva în urmă…

Nadia a primit primul 10 la Cupa Americii, competiție la care a câștigat și  Bart Conner, cel care după ani îi devenea soț.

Nadia Comăneci: A fost la Madison Square Garden, la sol.  În momentul acela, când concuream noi, solul era foarte, foarte tare. Nu ca acum, cu arcuri și puțin mai diferit. Și am încercat un dublu grupat. Cred că am fost prima fetiță care a făcut dublu grupat în gimnastică. Și am luat 10, dar nu 1.00. Am aterizat închis la un dublu grupat, la București. Și mi-am strâns glezna la aterizare și a trebuit să-l scot de la Olimpiadă, dar pe vremea aceea nu știa nimeni ce fac, că nu era social media, nu era presă, nu era nimic.

Sâmbătă, de la ora 15.00, pe TVR 1, veți putea urmări în exclusivitate evoluțiile Nadiei de la Jocurile Olimpice și de la europenele de la Skien, primul 10 și primul interviu al zeiței de la Montreal.

Nadia Comăneci: Am fost ultima gimnastă la Paralele, la Impuse. Și nu mă uităm. Adică mi-am dat seama că am făcut un exercițiu bun și că iau 9.9, ceva de genul ăsta. Și când am aterizat, m-am gândit deja la bârnă. Deci nu m-am uitat după notă, nu m-am uitat după nimic. Cum mă pregăteam eu mental pentru bârnă, am auzit o gălăgie în sală, m-am întors, am văzut tabela, am făcut așa: Fetele, cred că e o greșeală, tabela e stricată, e 10, e 1. Mi-am dat seama că 1 nu putea să fie, că n-a fost chiar așa, n-avea cum. Mi-am dat seama că e ceva în neregulă cu tabela, dar deja gândul meu mi-era la bârnă. Paralelele – eram fericită că l-am făcut bine și mă gândeam la bârnă.