Curtea de Conturi Europeana: Banii UE pentru renovarea locuinţelor nu generează economii de energie semnificative

Măsurile de renovare finanţate de UE din fondul de redresare în urma pandemiei de COVID-19 – Mecanismul de redresare şi rezilienţă (MRR) – generează doar economii moderate de energie, este concluzia raportului publicat marţi de Curtea de Conturi Europeană.

Raportul examinează dacă investiţiile şi reformele din cadrul MRR contribuie la eficienţa energetică a clădirilor rezidenţiale într-un mod eficace şi eficient din punctul de vedere al costurilor. Pentru a obţine dovezi relevante, s-au examinat în detaliu măsuri şi programe de renovare din Belgia, Cipru, Italia şi Lituania.

Conform ECA, sunt finanţate în principal proiecte uşor de realizat, în detrimentul lucrărilor de renovare mai aprofundate, care ar produce rezultate mai bune pe termen lung. În lipsa unei direcţionări mai bune a finanţării, a unui accent mai puternic pe rezultate şi a unei monitorizări mai riguroase, cheltuielile viitoare riscă să nu contribuie suficient la atingerea obiectivelor UE în materie de energie şi de climă.

Europa nu îşi poate atinge obiectivele în materie de climă şi de energie fără clădiri mai eficiente. Şi totuşi, două treimi din energia utilizată pentru încălzire şi răcire provin în continuare din combustibili fosili şi aproape trei sferturi din clădirile din UE nu sunt încă eficiente din punct de vedere energetic. Renovarea locuinţelor existente este deci esenţială pentru reducerea consumului de energie şi a emisiilor, în special proiectele de renovare „aprofundată”, care asigură economii de energie de peste 60%, indispensabile pentru crearea unui parc imobiliar foarte eficient.

„Fondurile puse la dispoziţie de UE pentru renovarea locuinţelor private ar trebui direcţionate către proiectele cu cel mai mare potenţial de reducere a consumului de energie. Am constatat însă în repetate rânduri că fondurile MRR au fost alocate proiectelor cel mai uşor de implementat, nu celor care ar fi avut cel mai mare impact”, a declarat Nikolaos Milionis, membrul Curţii responsabil de acest audit.

În majoritatea cazurilor, sunt preferate renovările mai rapide şi mai simple. Într-adevăr, vizitele de audit efectuate în statele membre au arătat că nu s-a recurs la criterii de selecţie pentru a ierarhiza proiectele în funcţie de impactul lor preconizat. Astfel, se reduc şansele de a acorda sprijin proiectelor care ar putea genera cele mai mari economii de energie sau gospodăriilor care au cea mai mare nevoie de ajutor. Cu alte cuvinte, banii – ţările din UE intenţionează să cheltuiască până la 43 de miliarde de euro – sunt adesea cheltuiţi pe considerente ce ţin de rapiditate, nu de strategie.

Această abordare – avertizează auditorii – poate avea un dublu efect negativ. În primul rând, măsurile de renovare moderată pot antrena o situaţie de blocaj, deoarece clădirile rămân la un nivel mai redus de performanţă timp de ani de zile, modernizările viitoare devenind mai dificile şi mai costisitoare. În al doilea rând, măsurile de acest tip pot duce la investiţii mai puţin adecvate pentru decarbonizarea pe termen lung. Auditorii au constatat că măsurile simple – precum înlocuirea ferestrelor sau instalarea de panouri solare – se bucură de o cerere foarte mare, în timp ce lucrările de construcţie mai eficiente din punct de vedere energetic sunt mai rare.

Auditorii formulează critici şi în legătură cu modul în care sunt verificate rezultatele. La nivelul UE, majoritatea măsurilor de renovare finanţate prin MRR se concentrează pe realizări, cum ar fi numărul de locuinţe renovate sau suprafaţa renovată. Foarte puţine urmăresc rezultate concrete precum reducerea consumului de energie: dintre cele 111 măsuri de renovare examinate, doar trei includeau ţinte legate de economii de energie.

Pentru a estima economiile de energie, ţările din UE sunt încurajate să utilizeze certificatele de performanţă energetică. Auditorii nu consideră însă că acestea oferă informaţii suficient de fiabile sau comparabile, ceea ce le face nepotrivite pentru o monitorizare adecvată. Un prim motiv este faptul că estimările din certificate nu corespund consumului real de energie, care este influenţat şi de modul în care rezidenţii îşi încălzesc, îşi răcesc şi îşi utilizează locuinţele. Un alt motiv este faptul că certificatele conţin adesea erori, ceea ce duce la subestimarea sau supraestimarea economiilor.

În final, raportul semnalează şi lipsa unei atenţii suficiente acordate raportului cost-eficacitate, ceea ce face dificilă identificarea utilizării ineficiente a fondurilor şi luarea de măsuri corective pe parcursul implementării proiectelor. Aşa cum a arătat analiza auditorilor, care acoperă diferite tipuri de intervenţii, clădiri şi opţiuni de politică, costul economisirii unei unităţi de energie variază semnificativ între statele membre pe care le-au analizat în detaliu. Programul italian „Superbonus”, care, singur, ar urma să primească aproape o treime (14 miliarde de euro) din totalul fondurilor alocate în acest domeniu din MRR, constituie un exemplu deosebit de grăitor în acest sens. Costurile per unitate de energie economisită sunt, în cele din urmă, aproape de patru ori mai mari decât se preconizase iniţial. În plus, programul acoperă până la 110% din costurile de renovare, ceea ce înseamnă că sprijinul public poate depăşi costul real. În opinia auditorilor, este evident că programul nu constituie o utilizare eficientă din punct de vedere al costurilor a fondurilor UE.

Clădirile rezidenţiale reprezintă aproximativ un sfert (25%) din consumul de energie din UE. Din 2021, Mecanismul de redresare şi rezilienţă – care impune alocarea unei proporţii de 37% din finanţare pentru obiectivele în materie de climă şi de energie – a oferit statelor membre posibilitatea de a stimula îmbunătăţirile în materie de eficienţă energetică a locuinţelor. În plus, Comisia Europeană a inclus, în propunerea sa privind bugetul UE pentru perioada 2028-2034, opţiunea de a continua finanţarea unor astfel de renovări.