Primul papă american din istorie marchează ziua de 4 iulie pe o insulă a migranților, cu un apel la „compasiune și generozitate”
Papa Leon al XIV-lea, primul pontif american din istorie, a marcat ziua de 4 iulie, Ziua Independenței SUA, printr-un gest cu puternică încărcătură simbolică: o vizită pe insula Lampedusa, poarta de intrare în Europa pentru sute de mii de migranți.
Într-un mesaj adresat americanilor cu prilejul împlinirii a 250 de ani de la independența Statelor Unite, papa a cerut ca imigranții să fie primiți „cu compasiune și generozitate”, amintind că poveștile și sacrificiile lor au contribuit dintotdeauna la modelarea națiunii americane. Momentul emoționant al zilei a fost întâlnirea cu un băiat pe nume Leo, ajuns pe insulă acum un deceniu ca migrant orfan de mamă, care i-a dăruit papei o minge – simbol al speranței pe care acesta și-o dorește transmisă mai departe altor copii aflați în aceeași situație.
Într-o scrisoare făcută publică la scurt timp după ce a ajuns pe insula Lampedusa din sudul Italiei, papa a spus că protejarea vieții umane înseamnă „primirea, protejarea și ajutorarea imigranților”, ale căror „speranțe, sacrificii și contribuție” au făcut parte din istoria Statelor Unite.
Primul pontif american și-a început vizita la „Poarta către Europa”, o operă de artă ce se ridică drept memorial pentru miile de migranți care au murit sau au dispărut încercând să traverseze Mediterana.
Leon și-a luat un moment pentru a-și aduce omagiul, privind spre apele albastre ale mării, în timp ce o rafală de vânt i-a smuls zucchetto-ul alb de pe cap (tichia), notează CNN.

Doi lideri de prim rang din Biserica Catolică din SUA au declarat pentru CNN că vizita Papei Leon din 4 iulie pe insulă – principalul punct de intrare în Europa pentru sute de mii de migranți, majoritatea africani – transmite un mesaj către Statele Unite cu privire la imigrație.
„În fiecare generație, cei care au sosit în căutarea libertății, a oportunităților și a unui loc în care să se simtă acasă au contribuit la modelarea caracterului națiunii”, arată papa în scrisoare.
„A-i primi cu compasiune și generozitate nu este doar un act de caritate, ci și o recunoaștere a demnității care aparține fiecărei persoane umane.”
Vineri, papa a folosit un discurs susținut la Philadelphia, cu ocazia ceremoniei de decernare a Medaliei Libertății, pentru a lăuda istoria țării sale de primire a noilor veniți, amintind cum aceasta și-a „deschis porțile pentru valuri succesive de imigranți, permițându-le lor și copiilor lor să își joace rolul în modelarea viitorului națiunii.”
Pe Lampedusa, a vizitat cimitirul, unde există o secțiune dedicată migranților. Printre cei înmormântați acolo se numără Yusuf Ali Kanneh, un copil de șase luni care s-a înecat în naufragiul unei bărci de migranți în 2020. De asemenea, s-a întâlnit cu migranți și a binecuvântat o placă comemorativă dedicată Papei Francisc, care a făcut o vizită cu impact puternic pe insulă în 2013.
Unul dintre cei pe care i-a întâlnit, un băiat pe nume Leo care a ajuns pe insulă în urmă cu 10 ani, după ce își pierduse mama, i-a oferit papei – care îi poartă numele – o scrisoare și o minge, spunând că speră ca aceasta să poată fi transmisă mai departe unui alt copil migrant.
„Sunt super încântat să te cunosc! Acum 10 ani povestea mea a început aici, pe Lampedusa. Eram singur și pierdusem totul, mai ales pe mama. Se spune că m-am oprit din plâns doar atunci când mi-au dat o minge, iar din ziua aceea mingea mi-a rămas în suflet și nu am mai încetat să mă joc,” se arată în scrisoare. „Sper foarte mult ca această minge, pe care ți-o dăruiesc acum, să poată ajunge la un alt copil și să-l facă fericit așa cum m-a făcut și pe mine.”
Papa, născut la Chicago, a fost întâmpinat de o mulțime care cânta și flutura steaguri, pentru evenimentul principal al vizitei sale: o slujbă în aer liber. Salutând mulțimea, a cerut gesturi care să facă „lumea de azi și de mâine… mai umană.”
În predica sa, papa a cerut liderilor europeni să pună în aplicare planuri pentru „primirea, protejarea, sprijinirea și integrarea migranților”, în timp ce, în același timp, să „ajute țările în curs de dezvoltare, astfel încât nimeni să nu fie forțat să emigreze.”
El a adăugat: „Aceasta nu este o sarcină doar a instituțiilor publice, ci și a societății civile în ansamblu și a Bisericii.”

