Nicolae Manolescu și istoria care naște literatură
În anul 2024, la 23 martie, moare criticul și istoricul literar Nicolae Manolescu. A fost unul dintre cei mai importanți critici ai generației ’60 și cel mai relevant istoric literar de după George Călinescu, din familia literară a căruia se și revendică.
Ca și Istoria Literaturii române de la Origini până în prezent a lui Călinescu, Istoria Critică a lui Manolescu merită citită nu doar ca panegiric literar, ci și ca proză.
„La ce sunt bune cărţile?” întreabă Nicolae Manolescu. „Îmi vine să răspund: la totul şi la nimic. Poţi trăi foarte bine fără să citeşti. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea să le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumuseţea muzicii lui Mozart.”
Are dreptate. Sigur, exceptând situația în care surdul e Beethoven.
Pentru cei care n-au deschis niciodată o carte, propunem să răsfoiască, spre exemplu, Arca lui Noe. Sigur că e prea mult. Dar nici nu știm ce poate ieși de aici.

