Un atelier de prelucrare ornamentală a cochiliilor, vechi de 42.000 de ani, descoperit în Franţa

Oamenii de ştiinţă au descoperit la Charente-Maritime, în sud-vestul Franţei, cel mai vechi atelier de bijuterii din cochilii din Europa de Vest, ce era ocupat acum 42.000 de ani de artizani a căror identitate rămâne un mister pentru că nu este clar dacă aparţineau speciei Homo sapiens sau erau neanderthalieni, transmite luni AFP.

Din 2018 până în 2020, paleoantropologii au excavat meticulos o zonă de 3 metri pătraţi şi 15 centimetri adâncime în situl La Roche-Pierrot din Saint-Cesaire.

Această muncă minuţioasă a dus la descoperirea a aproximativ 200 de fragmente de cochilii de melci marini littorina. Detaliile descoperirii au fost publicate recent în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, de echipa de arheologi, antropologi şi istorici de la Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice (CNRS), Universitatea din Bordeaux, Ministerul Culturii şi Universitatea din Toulouse.

Aceste cochilii, de abia un centimetru în dimensiune, ‘sunt destul de colorate în starea lor naturală, cu tonuri variind de la maro la galben-roşu’ şi au fost ‘probabil selectate’ din acest motiv, a explicat pentru AFP Isabelle Crevecoeur, co-autoare a studiului.

Aproximativ treizeci dintre ele prezintă urme de perforaţii făcute de om, probabil folosind un obiect de piatră, într-o ‘locaţie foarte specifică’.

‘Găurile nu prezintă semne de uzură’, iar ‘alte littorine, mai mici, nu sunt perforate’, continuă directorul de cercetare CNRS.

În apropiere, cercetătorii au găsit peste o sută de fragmente de pigmenţi roşii şi galbeni, ce erau folosite ‘poate în scopul preparării unui amestec care ar putea fi folosit pentru colorare’.

La acea vreme, ţărmul atlantic de unde au fost recoltate scoicile se afla la 100 de kilometri distanţă. Iar pigmenţii au fost extraşi la cel puţin 40 de kilometri de situl excavaţiilor.

‘Ne putem imagina un grup de oameni oprindu-se la La Roche-Pierrot pentru a repara ceva’, de exemplu, ‘o haină colorată împodobită cu scoici’ şi ‘lăsând în urmă ceea ce nu folosesc’, susţine Isabelle Crevecoeur.

Datat acum 42.000 de ani, situl este cel mai vechi de acest tip descoperit în Europa de Vest. El aparţine Culturii Châtelperronian, o cultură din Paleoliticul Superior întâlnită în Franţa şi nordul Spaniei, a cărei identitate – Neanderthal sau Homo sapiens – rămâne subiect de dezbatere.

Între 55.000 şi 42.000 de ani î.Hr., Europa a suferit o transformare profundă: ultimii neanderthalieni au fost înlocuiţi treptat de grupuri de Homo sapiens. În această perioadă de tranziţie, ‘au apărut noi tehnici de producere a uneltelor care contrastau cu ceea ce făceau neanderthalienii’, explică paleoantropologul. Dar ‘nu era încă o lume complet sapiens’.

În Europa de Nord şi de Est, rămăşiţele umane au fost asociate cu unele dintre aceste culturi de tranziţie, permiţând atribuirea lor lui Homo sapiens. Dar nu şi în siturile Châtelperroniene din Europa de Vest.

‘Până acum, siturile asociate în mod clar cu neanderthalienii nu conţin mărgele din cochilii’, subliniază cercetătoarea.

Explozia expresiei simbolice din această perioadă, marcată în special de practicile ornamentale, este în general asociată cu Homo sapiens, iar doar situri din sud-estul Europei şi în jurul Mediteranei au scos la iveală acest tip de bijuterii din scoici şi cochilii.

Autorii studiului sunt indecişi în ceea ce priveşte identitatea artizanilor de la La-Roche-Pierrot, propunând două ipoteze. Dacă ar fi fost neanderthalieni, ‘diviziunea culturală este atât de puternică, atât în modul în care erau fabricate uneltele, cât şi în exprimarea simbolică, încât nu ne putem imagina că s-a întâmplat de la sine’, ci probabil prin contactul cu Homo sapiens, consideră Isabelle Crevecoeur.

Dacă, dimpotrivă, ornamentele sunt opera lui Homo sapiens, aceasta ar însemna că un grup de pionierat al strămoşilor noştri era deja prezent în Europa de Vest acum 42.000 de ani.