„Nu mă joc cu tine, pentru că nu vorbești ca mine” – Povestea dureroasă a copiilor cu autism

Peste 45 de mii de români duc o viață diferită de a tuturor. Au fost diagnosticați cu autism și din primii ani de viață se lovesc de refuzul societății de a-i accepta. Sunt ținuți la ușa educației și a pieței locurilor de muncă. De Ziua Internațională de conștientizare a autismului, se dă startul unui proiect dedicat copiilor cu aceasta afecțiune.

Mariana este mama a doi gemeni, de șase ani, diagnosticați cu autism în urma cu trei ani. Se joacă cu ei. Încearcă să zâmbească, dar îi e tot mai greu.

Mariana Chiforiac, mamă: Ei au fost la o grădiniță normală, la început, și am renunțat. Am renunțat, pentru că erau respinși: Nu stau de viorba cu tine, pentru că tu nu vorbești la fel ca mine.

Georgiana Bordei Ciaoș, psihopedagog special, Asociaţia ARTA ADHD: Părinții se simt epuizați, nu reușesc să mai gestioneze situațiile, întâlnesc multe probleme și în mediul social, la școală, la gradininita, sunt respinși. În ultimul timp ne sună frecvent, că sunt respinși de la scoală, cadrele didactice pun presiune pe ei, nu reușesc să se integreze la clasă.

Marginalizarea copiilor cu autism e o problemă veche la care autoritățile nu au găsit o soluție.

Csaba Asztaloș, preşedinte CNCD: Realitatea nu este una roză, în sensul că acești copii sunt excluși sau etichetați încă din grădiniță. Și nu există resurse necesare pentru a avea suport .

Mirabela Amarandei Duminică, consilier onorific al ministrului Educaţiei: În acest moment Ministerul Educației are în lucru două documente importante, le spun eu cumva biblia intervenției educaționale în ceea ce privește copiii cu nevoi speciale.

De Ziua Internațională a Conștientizării Autismului, începe o campanie de strângere de fonduri pentru un centru rezidențial pentru persoanele cu autism, care suferă adesea de singurătate.

Sanda Gligu, preşedinte ARTA ADHD: Acest centru, că idee, a plecat de la disperarea unui părinte care era unic aparținător. Și a făcut infract. Iar tânărul acela a rămas pur și simplu pe dinafară, pentru că nimeni, nici rude, nici cunoștinte, n-a vrut să îl ia acasă și să se îngrijească de el, pe perioada cât tatăl era în spital. Și atunci am spus că este un punct zero și că trebuie să facem ceva pentru aceste momente.

Asociația are în plan construirea primei școli din România doar pentru copiii cu autism.