CEPA: Putin și balul poliției secrete

Începându-și cel de-al cincilea mandat de președinte al Rusiei, Vladimir Putin are oferte atrăgătoare pentru serviciile de securitate din partea întunecată, scriu într-o analiză CEPA Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse, și Irina Borogan, jurnalistă de investigații.

Redăm analiza.

În ziua în care Putin a depus jurământul la Kremlin, acesta a semnat decretul privind obiectivele de dezvoltare a Rusiei până în 2036. Printre numeroasele promisiuni, se număra „asigurarea suveranității internetului și a securității informațiilor în internetul rusesc”.

Este clar ce înseamnă asta: Putin a fost absolut consecvent în ceea ce privește ceea ce așteaptă de la securitatea națională a informațiilor și a arătat cât de mult îi pasă de această problemă – a semnat prima sa Doctrină a securității informațiilor încă din anul 2000. În esență, acest lucru înseamnă izolarea spațiului informațional rusesc – care include mass-media și toate tipurile de comunicare – de Occident.

Încă din 2000, Kremlinul a extins în mod constant și consecvent domeniile care trebuiau protejate de Occident – ordinul executiv din 8 mai, de exemplu, interzice jocurile video care „distorsionează” istoria Rusiei.

Această abordare este mai ușor de înțeles odată ce pricepem că Occidentul este văzut de Putin și de regimul său ca un virus mintal susceptibil să infecteze poporul rus. Prin urmare, este o problemă existențială pentru un guvern autocratic să împiedice mass-media occidentală, tehnologiile occidentale, ideile occidentale și mediile sociale occidentale să influențeze opinia publică rusă.

Numai în acest fel poate spera regimul să-și asigure supraviețuirea. În majoritatea țărilor, aceasta este sarcina principală a poliției secrete. 

Kremlinul se poate lăuda acum cu ani de experiență în astfel de activități într-un mediu global din ce în ce mai provocator, ceea ce îl plasează într-o poziție bună pentru a vinde cu succes această experiență în alte părți ale lumii. Extinzând raza de acțiune a regimului rus prin furnizarea de servicii de informații, acesta poate spera, de asemenea, să imite modelul de mercenariat al fostului Grup Wagner, care a extins raza de acțiune militară a Rusiei și modelul de afaceri cleptocratic.

Cu două săptămâni înainte de învestirea lui Putin, Consiliul de Securitate al Rusiei a convocat o conferință majoră la Sankt Petersburg – Cea de-a 12-a Reuniune internațională a înalților funcționari responsabili cu problemele de securitate.

Organizată de Nikolai Patrușev (șeful Consiliului de Securitate până la 12 mai, când a fost remaniat), aceasta a fost cea mai recentă dintr-o serie de reuniuni organizate începând cu 2010, menite să stimuleze exporturile agențiilor rusești de informații și securitate către națiunile prietene.

Conferințele îi aduc față în față pe oficiali de securitate de rang înalt din țările vizate, în special șefii consiliilor de securitate națională, consilierii de securitate națională, vicepremierii și șefii agențiilor de securitate și de informații. În acest an, conferința a reunit mandarini ai securității din 106 țări.

Cuba, Sudan, Siria, Brazilia, Bolivia, Thailanda, Kazahstan, multe țări africane și multe țări din Orientul Mijlociu și-au trimis supremii lor în materie de securitate la Sankt Petersburg. 

Au existat două subiecte cheie – securitatea informațiilor și protecția valorilor tradiționale/identității naționale.

Patrușev, afișând disprețul său caracteristic pentru subtilitate, a făcut publicitate în mod deschis companiilor rusești din domeniul cibernetic în fața participanților. El a enumerat șapte firme:

• Angara Security, lansată de un fost director executiv al Informzashita (aflat sub sancțiunile Uniunii Europene);
• Kod Bezopasnosti, condusă de un absolvent al Academiei FSB;
• Positive Technologies, sancționată de SUA pentru că a ajutat agențiile de spionaj rusești să recruteze noi talente;
• Cyberus, condusă de foști angajați ai Positive Technologies;
• Kaspersky Lab;
• Solar, ramura de securitate a operatorului național de telecomunicații Rostelecom;
• Și Security Vision, o companie cu contracte cu Serviciul Federal de Protecție, FSO.

Audiența a fost bine aleasă și a demonstrat înțelegerea ascuțită a Kremlinului privind modul în care funcționează cu adevărat lucrurile în regimurile autoritare. În astfel de țări, contractele sunt stabilite prin intermediul contactelor cu sau al favorurilor din partea clasei de șefi – și lucrurile stau mult mai bine dacă se întâmplă ca șeful să fie șeful agenției naționale de securitate sau al poliției secrete.

De asemenea, nimeni dintre mandarinii de securitate invitați nu ar putea lucra cu iluzia că orice ofertă rusă ar include o ușă de acces la sistemele lor informatice.

Atunci când Patrușev și-a ținut discursul de deschidere, șeful Serviciului rus de informații externe, SVR, Serghei Narîșkin, era așezat la dreapta sa. Este, de asemenea, un fapt bine stabilit că societățile cibernetice rusești au un istoric de cooperare intimă cu agențiile de informații rusești, iar produsele pe care le oferă aceste societăți sunt cunoscute pentru faptul că colectează cantități masive de date de pe dispozitivele clienților lor.

De exemplu, Kaspersky Lab a fost exclusă de la contractele guvernului federal al SUA din cauza întrebărilor legate de modul extrem de intruziv în care software-ul Kaspersky Lab tratează sistemele informatice pe care ar trebui să le protejeze.

Și nimeni nu-și face iluzii că agențiile cibernetice rusești rămân perfect capabile să lanseze atacuri cibernetice și să desfășoare operațiuni de spionaj cibernetic – autoritățile din multe țări europene ar putea vorbi despre acest lucru: Germania, de exemplu, și-a rechemat luna aceasta ambasadorul de la Moscova pentru consultări și a convocat un emisar rus de rang înalt în legătură cu o serie de atacuri cibernetice care au vizat anul trecut Partidul Social-Democrat aflat la guvernare și sectorul de apărare și tehnologie al țării. Ambele au fost atribuite serviciilor de informații militare rusești.

Dar publicului țintă al Kremlinului, format din mandarini de securitate care au călătorit la Sankt Petersburg, nu-i pasă prea mult, atâta timp cât oferă protecție împotriva americanilor.

Pentru astfel de țări, Rusia se oferă să le protejeze spațiile informaționale de amenințarea pernicioasă a influenței occidentale, inclusiv securitatea cibernetică, dar și controlul rețelelor sociale.

Pentru multe astfel de țări, unul dintre scopurile ostentative ale reuniunii de la Sankt Petersburg – protecția valorilor tradiționale – este ușor de înțeles; înseamnă protecția și supraviețuirea regimului politic.

Acest lucru este foarte atrăgător pentru multe regimuri. Acestea sunt pregătite să plătească bani grei spionilor lui Putin pentru ca acest lucru să se întâmple.