Ce se află dincolo de albastrul de Voroneț și de „Capela Sixtină” a Orientului? Interviu cu Stareţa Mănăstirii Voroneţ, de la ora 19.00, pe TVR1, la „Dincolo de alb şi negru”

„Dincolo de alb şi negru trebuie să vedem bucurie„, mărturiseşte în studioul Televiziunii Române, unde a ajuns după ce a condus aproape 500 de km.

Ce a dobândit în cei aproape 41 de ani de monahism?

A dobândit puterea ca acea uşă despre care şi-a spus că nu o va mai deschide niciodată, pe aceea să o deschidă.

„Nu pot să vă descriu câte bucurii şi în ce situaţii total neobişnuite unui traseu de viaţă de mănăstire mi-a fost dat să trăiesc cu voia lui Dumnezeu. Şi marea bucurie e că slujesc cea mai frumoasă mănăstire din ţară unde n-am venit eu, am fost chemată. Să slujeşti la Voroneţ şi să împarţi bucuria picturilor de pe pereţii interiori şi exteriori este cea mai frumoasă chemare.„

„Ca să iubeşti Voroneţul, spunea Întâia Stareţă – Stavrofora Irina Pântescu, trebuie să fii tu însuţi iubitor de frumos, pentru că nu poţi să iubeşti ceea ce nu ai înlăuntrul tău.„

Esenţialul este nu să trăieşti, ci să trăieşti cum trebuie – spunea Platon. „Cum ar trebuie să trăim? Lăsându-ne purtaţi de pronia lui Dumnezeu, rezemându-ne cu toată fiinţa noastră de dragostea lui. Ne rugăm să ne dea ce ştie că e de folos. Dumnezeu nu rămâne nimănui dator, răsplătindu-l pentru cele bune, dar şi pentru cele rele” – ne transmite Măicuţa Stareţă Gabriela Platon.

La 100 de km de Mănăstirea Voroneţ se află şi oraşul Cernăuţi, iar gândul măicuţei se îndreaptă şi spre românii din Ucraina: „E deosebit să trăieşti în spaţii înstrăinate. Românii de acolo sunt mult mai nostalgici şi te cuprinde un sentiment al datoriei că trebuie să fii cu ei, să-i ajuţi. Se plânge şi se cântă româneşte la Cernăuţi.”