3 mai, Ziua mamei. De la pacea globală la felicitările comerciale

Celebrarea acestei zile a fost instituită în 2009, prin Legea nr. 319/2009, care stabilește marcarea acesteia în fiecare an, în prima duminică a lunii mai.

Potrivit acestei legi, în România este marcată și Ziua tatălui în cea de-a doua duminică a lunii mai, respectiv în acest an la data de 11 mai.

Prin sărbătorirea Zilei mamei, la nivel național, este subliniată importanța acesteia în viața de familie și în universul copilului, România alăturându-se astfel statelor care marchează această zi.

Ziua mamei a fost instituită la inițiativa Alianței Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor (TATA) și un grup de șapte parlamentari. Propunerea legislativă a fost adoptată de Senat, la 9 iunie 2009, și de Camera Deputaților, la 29 septembrie 2009, legea fiind promulgată la 13 octombrie 2009.

Potrivit expunerii de motive din textul legii, ”sărbătorirea distinctă a celor doi părinți va oferi prilejul evidențierii importanței și rolului fundamental al mamei și al tatălui în creșterea și educarea propriilor copii, demonstrând că cei doi părinți sunt complementari”, conform www.cdep.ro.

Mamele beneficiază, potrivit OUG nr. 148/2005, OUG 158/2005 și OUG 111/2010, de concediu de maternitate care însumează 126 de zile calendaristice și de concediu de creștere a copilului până la 2 ani (3 ani în cazul copilului cu handicap).

De indemnizația pentru creșterea copilului poate beneficia oricare dintre părinții copilului, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare. În prezent, este în vigoare OUG 55/2017 pentru modificarea OUG 111/2010, potrivit căreia indemnizația lunară pentru creșterea copilului se stabilește în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori nașterii copilului și nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată și nici mai mare de 8.500 lei. Indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Julia Ward Howe şi Ann Maria Reeves Jarvis

Ziua Mamei în Statele Unite are o istorie proprie – și este mai complicată decât v-ar putea face să credeți felicitările. Au existat eforturi repetate de a stabili o sărbătoare a Zilei Mamei și idei contradictorii despre ce ar trebui să reprezinte și cum ar trebui să fie sărbătorită. De la un apel către femei de a îmbunătăți elaborarea politicilor globale și de a căuta pacea, până la o zi pentru a onora munca și rolul femeilor în familie, istoria sărbătorii dezvăluie multiple perspective asupra modului în care mamele modelează lumea.

Julia Ward Howe, cunoscută mai ales ca autoarea „Battle Hymn of the Republic”, a fost aboliționistă, apărătoare a drepturilor femeilor și activistă pentru pace. În 1870, îngrozită de moartea și distrugerea la care fusese martoră în timpul Războiului Civil și îngrijorată de războiul franco-prusac care se desfășura în străinătate, Howe a emis ceea ce a ajuns să fie cunoscută sub numele de „Proclamația Zilei Mamei”, numită inițial „Apel către feminitate în întreaga lume”.

În aceasta, Howe a îndemnat la crearea unui organism internațional format din femei care să poată găsi modalități de a evita războiul și vărsarea de sânge:

„Cer cu tărie un congres general al femeilor, fără limită de naționalitate … pentru a promova alianța diferitelor naționalități, soluționarea amiabilă a problemelor internaționale, marile și generale interese ale păcii.”

Când acest lucru nu s-a întâmplat, Howe a căutat să stabilească o Zi a Mamei pentru Pace anuală, care să fie sărbătorită în iunie. Acest lucru s-a întâmplat în câteva locuri, pentru o vreme.

Versiunea Zilei Mamei sărbătorită astăzi este mai direct înrădăcinată în opera lui Ann Jarvis și a fiicei sale, Anna Jarvis, care au stabilit sărbătoarea pentru a-și onora mama. În mod frustrant pentru tânăra Jarvis, majoritatea oamenilor nu o sărbătoresc astăzi așa cum a intenționat ea.

Ann Maria Reeves Jarvis (1832–1905) a născut peste o duzină de copii. Majoritatea copiilor au murit din cauza unor boli precum difteria sau rujeola, care erau frecvente în timpul vieții sale în zona Apalașilor din Virginia (mai târziu Virginia de Vest), unde locuia. Jarvis a muncit din greu în comunitatea sa să ajute alte mame și familii să evite tragediile pe care le suferise.

Parte a unei mișcări naționale de sănătate publică, populată în mare parte de femei reformatoare, Jarvis a organizat „Cluburi pentru Munca Mamelor” și a promovat „Zile speciale pentru Munca Mamelor”, în cadrul cărora femeile derulau tot felul de proiecte pentru a îmbunătăți condițiile de mediu locale și înțelegerea igienei de către vecinii lor.

Obiectivul muncii lui Jarvis s-a schimbat odată cu izbucnirea războiului. Regiunea ei era profund divizată de Războiul Civil. Soldații locali au luptat de ambele părți ale conflictului, iar războiul de gherilă era larg răspândit. Jarvis a insistat ca grupurile de femei pe care le-a organizat să ajute atât trupele confederate, cât și pe cele ale Uniunii, bolnavi sau răniţi, iar ea a lucrat pentru a promova pacea și unitatea după război.

În 1868, în ciuda amenințărilor cu violența, ea a organizat o „Ziua Prieteniei Mamelor” pentru a reuni familii din ambele părți ale războiului și a încerca să restabilească un sentiment de comunitate. Este posibil ca proclamația lui Howe, de doi ani mai târziu, să fi fost inspirată de Jarvis; cele două se cunoșteau. Cel puțin, Jarvis și Howe împărtășeau convingerea că femeile – și în special mamele – erau cele mai potrivite pentru a uni oamenii cu scopul păcii.

Anna Jarvis, însă, a devenit curând nemulțumită pe măsură ce a observat o comercializare tot mai mare a sărbătorii. Ceea ce își dorise să fie o „zi sfântă” serioasă devenise, în ochii ei, o sărbătoare vulgară, care aducea mai mult beneficii florăriilor și companiilor de felicitări decât onorarea muncii de mamă depuse de femei. Anna era atât de tulburată de modul în care americanii sărbătoreau, încât a inițiat o petiție pentru a o readuce în 1943. Cinci ani mai târziu, a murit fără un ban într-un sanatoriu, unde facturile îi erau plătite de aceleași companii de felicitări și florării pe care le disprețuia.

Ziua Mamei oferă o oportunitate excelentă de a reflecta asupra rolului mamelor în propriile noastre familii și în istoria bogată și complicată a națiunilor noastre.

După moartea lui Ann Jarvis, fiica ei, Anna Jarvis (1864–1948), a decis să onoreze moștenirea mamei sale prin stabilirea unei Zile Naționale a Mamei în a doua duminică din mai, ziua în care mama ei murise. Anna, care nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii, nu a concentrat sărbătoarea pe activismul pentru pace, ci pe ideea de a-și onora propria mamă. A ales garoafele albe ca emblemă și i-a îndemnat pe oameni să scrie scrisori sincere de recunoștință mamelor lor (în ochii Annei Jarvis, trimiterea unei felicitări pre-imprimate nu conta). Anna a reușit în căutarea recunoașterii oficiale, iar președintele Wilson a proclamat prima Zi națională a Mamei chiar înainte de începerea Primului Război Mondial, în 1914.