20 mai, în istorie | Honore de Balzac, omul care știa Omul

A venit momentul să vedem ce evenimente importante s-au petrecut în istorie într-o zi de 20 mai. În anul 1799 se naște Honore de Balzac.

Ca să dribleze un pic complexul de inferioritate, taica-su, negustor la bază, și-a adăugat la nume particula “de”, care presupunea că vii pe lume cu ceva ADN nobiliar. Balzac a profitat doar onomastic de particula care-i certifica sângele albastru, fiindcă altminteri sărac și plin de datorii a rămas toată viața.

Se născuse în plin avant iluminist care, sub influența renascentistă, repunea omul în centrul universului și garanta că gândirea e fundamentul cunoașterii. Spre deosebire de iluminiști, care spuneau cum ar trebui să fie omul, fară să-i intereseze neapărat să înțeleagă natura umană, Balzac știa cum e omul.

Scrierile lui, născute cu greu, din cauza că era leneș, le-a strâns sub titlul Comedia umană, ca replică la Comedia Divină a lui Dante. A creat personaje uluitoare, nu neapărat simpatice, cum ar fi varul Pons și Eugenie Grandet.

Balzac e, probabil, cel mai mare prozator al tuturor timpurilor. Mărturie stau cel puțin două cărți: Varul Pons și Iluzii pierdute. Proust, deși mărturisea că se inspirase din stilul lui Balzac, spune la un moment dat ca, să-l consideri pe Balzac mai mare decât Tolstoi, e o nebunie. Proust se înșela aici, dar era obișnuit. O mai făcuse.

Descartes, dacă ar fi trăit, i-ar fi cerut lui Proust să definească conceptul de “nebunie”. Ce să spunem, are și Proust dreptul la opinie.

Obez și suferind de boli multiple, netratate și nedepistate, Balzac moare la 51 de ani cu Comedia umană terminată și desăvârșită.