20 iulie, Sfântul Ilie, căruţaş al cerului şi patron al aviatorilor

În calendarul creştin-ortodox Sfântul Ilie este pomenit ca făcător de minuni şi exemplu de credinţă pentru că prin rugăciunile sale, şi puterea încredinţată de Dumnezeu, el a provocat o secetă cumplită din Israel şi apoi a adus ploile care au salvat poporul evreu de la pieire. Fiind unul dintre Profeţii evrei, Biserica Ortodoxă îl cunoaşte sub numele de Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul.

Tradiţia apocrifă spune că Ilie s-ar fi născut cu 850 de ani înainte lui Iisus Hristos, dincolo de Iordan, în cetatea Tesve, de la numele căreia se trage şi numele său.

Ilie era din tribul lui Aaron şi se spune că la naşterea sa a fost învelit în scutece de foc şi i s-a dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu. Ilie Tesviteanul a devenit astfel un apărător înflăcărat al credinţei în Dumnezeu şi unul dintre profeţii Legii Vechi.

Ahab, regele al evreilor în vremea când a trăit Ilie, era căsătorit cu prinţesa feniciană Isabela, care se închina zeului Baal. Preţuind frumuseţea femeii mai mult decât credinţa în Dumnezeul unic al iudeilor, Ahab şi-a obligat poporul să se închine zeului Baal şi i-a persecutat pe Prooroci şi pe toţi cei rămaşi credincioşi lui Dumnezeu. Aceste fapte au atras mânia divina, iar Dumnezeu i-a încredinţat lui Ilie misiunea de a-l mustra pe rege.

După rugăciuni adresate lui Dumnezeu, Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit, iar în urma lui o secetă groaznică s-a abătut asupra pământului. Totul era devastat şi ars, oamenii, animalele domestice şi animalele sălbatice mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu a scăpat urgiei lui Dumnezeu, pentru a face ca poporul lui Israel să se căiască şi să se întoarcă la credinţă.

După trei ani şi jumătate, poporul iudeu şi-a recunoscut greşeala de a se fi închinat zeului Baal, iar Dumnezeu a răsplătit rugăciunile lui Ilie cu o ploaie care a răcorit pământul şi foametea a încetat.

Sfântul Ilie a săvârşit şi alte minuni. Prima s-a petrecut în casa unei văduve din Sarepta Sidonului, unde proorocul a stat mai mult timp în perioada de secetă. Aici, pe lângă faptul că hrana lor nu se termina niciodată, proorocul l-a înviat pe fiul văduvei. O altă minune a fost cea prin care, după rugăciuni adresate lui Dumnezeu, a adus foc din cer peste jertfa de pe Muntele Carmel. Pe lângă acesta profetul Ilie a ars de viu pe regele Ohozia, prin rugăciune şi prin coborârea focului din cer, ca pedeapsă pentru că acesta păcătuise grav. Înainte de a fi înălţat la cer, proorocul Ilie, însoţit de ucenicul sau Elisei, a lovit cu mantia apa Iordanului care s-a strâns pentru ca cei doi să treacă pe uscat.

Proorocului Ilie nu i-a fost dată moartea, el fiind ridicat la cer într-un car de foc.

Sfântul Ilie, protectorul aviatorilor, este şi patronul spiritual al mănăstirii de la Topliţa. Sute de credincioşi s-au adunat acolo, ca să se închine Proorocului.

Legende şi tradiţii populare

În această zi, spune legenda, Sfântul Ilie iese la plimbare pe cer într-un car de foc, tras de doi sau patru cai albi înaripaţi, cu biciul în mână şi trimite pe pământ tunete, fulgere şi trăsnete, vânt puternic, ploi abundente şi grindina. Când fulgeră în cer, Sfântul Ilie dă cu sabia, iar când tună, atunci Pălie, vizitiul lui, arde cu tunul.

Astfel sfântul se răzbună pe oamenii răi, păcătoşi şi necredincioşi. Se mai spune că şi dracii se sperie şi se ascund prin pomi, pe sub streaşina caselor, în turlele bisericilor şi chiar în corpul unor animale, în special câini şi pisici. Ca sa nu-i scape nici unul Sfântul Ilie trăsneşte şi arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile în care s-au ascuns dracii.

Tradiţia spune că în dimineaţa acestei zile trebuie să se culeagă plante de leac şi în special busuioc, care după ce se sfinţesc la biserica se pun la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări.

Înaintea acestei sărbători se încheie obiceiurile de invocare a ploilor.

De Sfântul Ilie, românii îşi amintesc de sufletele morţilor. Unele femei împart porumb fiert, dar şi farfurii cu mâncare, împodobite cu flori de vară. Tot cu flori de vara, legate cu lâna roşie, sunt împodobite şi cănile pline cu apă.

Femeile chemau în această zi copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele căzute. Astfel, se considera că morţii se veselesc.

În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepa, se dezbrăcau şi se tăvăleau prin cultura, apoi se îmbrăcau şi se întorceau acasă. Dacă, în noaptea dinspre Sfântul Ilie, visau cânepa verde, era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi, iar dacă visau cânepă uscată se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni.

Sfântul Ilie marchează miezul verii pastorale, dată când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima data după urcarea oilor la stâna. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multa migală.

La sate, apicultorii bărbaţi, curaţi trupeşte şi sufleteşte, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare şi ajutaţi de către un copil, recoltau mierea de albine. După retezatul stupilor cei din casă împreuna cu rudele şi vecinii gustau mierea noua şi se cinsteau cu ţuică îndulcită cu miere pentru a asigura belşugul apicultorilor şi pentru a apăra stupii de furtul manei.

În credinţa populară mărul este pomul Sfântului Ilie şi de aceea nu se culeg şi nu se mănâncă mere noi până în această zi.

Nu e voie nici ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate nici grindina.

Merele culese în această zi se duc întâi la biserică, pentru că exista credinţa că numai aşa ele vor deveni de aur pe lumea cealaltă.

Se spune că dacă va tuna în ziua aceasta, toate alunele vor seca, iar toate celelalte fructe vor avea viermi.

De teama pagubelor făcute de trăsnete, ploaie şi grindină în această zi nu se lucrează.

Târguri şi nedei de Sfântul Ilie

Şi astăzi se păstrează vechiul obicei de se a face în comunităţile săteşti petreceri câmpeneşti numite şi nedei, târguri, iarmaroace şi bâlciuri care sunt un bun prilej de cunoaştere pentru tineri şi pentru comerţ cu produse pastorale, instrumentar casnic, unelte şi produse agricole.

La Fălticeni de Sant-Ilie se face bâlci. În 1814, în vremea lui Scarlat Vodă Calimach bâlciul de la Fălticeni era al doilea ca mărime din Europa, după cel de la Leipzig. Cu doua-trei săptămâni înainte de 20 iulie, pe străzile oraşului începea să se adune lume multă şi se auzeau strigatele şi chemarile negustorilor rostite în polonă, rusă, letonă, cehă, germană, maghiară, turcă sau arabă. La bâlciul organizat cu aceasta ocazie, numit Comedia din deal veneau artişti de circ – acrobaţi, iluzionişti, înghiţitori de săbii, motociclişti care evoluau la zidul şi globul curajului – soseau parcuri de animale sălbatice, erau montate scrâncioburi de diverse forme şi mărimi, erau aduse teatre de păpuşi, roata norocului şi multe alte atracţii pentru curioşii adunaţi „pe deal”. Treptat, iarmarocul de la Fălticeni şi-a pierdut importanţa, iar astăzi este revigorat prin Festivalul folcloric Şezătoarea.

În Covasna de Sânt Ilie la români se face Nedeea mocănească la care participă şi un grup de tradiţii populare din judeţul Sibiu. La Săcele în fiecare an este Târgul feciorilor, la Polovragi este o adunare etnofolclorică şi târg, la fel ca şi în comuna Bezdead şi oraşul Găşet.

sursa

crestinortodox.ro